Suflet in lumina!

This WordPress.com site is the bee's knees

Călugărul Care Și-a Vândut Ferrari-ul de Robin Sharma

zen-monks-on-mountainCălugărul Care Și-a Vândut Ferrari-ul de Robin Sharma

M-am gândit să scriu despre această carte, deoarece face parte din cărțile mele de suflet. O carte apare în viața ta la momentul potrivit, la fel ca și oamenii. De fiecare dată mă întreb care este motivul pentru care a apărut în viața mea…Ce vrea să mă învețe…
Orice carte citită îți schimbă realmente viața și te ajută să înțelegi etapa în care ești, exact la momentul potrivit.
„Un proverb spune: “A şti să citeşti, dar a nu citi, este aproape acelaşi lucru cu a fi analfabet”. Găsiţi-vă timp pentru a citi în fiecare zi. Citirea unei cărţi de un autor pe care îl admiri face ca o parte din strălucirea lui să te cuprindă şi pe tine.”

Citatul cu care își începe cartea Robin Sharma este despre viață, ce este ea și cum o poți prețui astfel încât să rîmână ceva în urma ta:
„VIAŢA, în ochii mei, nu este o flacără mică. Este o torţă splendidă pe care am apucat-o strâns preţ de câteva clipe şi vreau să o fac să ardă puternic şi strălucitor înainte de a o înmâna generaţiilor viitoare.” GEORGE BERNARD SHAW

Călugărul Care Și-a Vândut Ferrari-ul, scris de Robin Sharma are un farmec aparte cu multă spiritualitate, idei concrete care te ajută în dezvoltarea ta, strategii și multe povești numai bune de aplicat- „Singurele limite ale vieţii tale sunt cele pe care ţi le stabileşti singur”.

Poveștile și povețele eroilor cărții sunt atât de reale:
„te asigur că dacă ţii minte această povestioară şi adevărurile fundamentale pe care ea le reprezintă, vei purta în tine tot ceea ce îţi trebuie pentru a-ţi ridica viaţa la cel mai înalt nivel. Vei avea toate informaţiile şi strategiile de care ai nevoie pentru a influenţa profund calitatea vieţii tale şi vieţile celor cu care te intersectezi. Şi când vei aplica această întelepciune în fiecare zi, te vei transforma mintal, emoţional, fizic şi spiritual. Te rog să înscrii această poveste în mintea ta şi să o porţi în inimă. Ea va produce o transformare colosală, doar dacă o accepţi fără rezerve. -Din fericire, John, spuse Julian, am acceptat-o. Carl Jung spunea, cândva, că” Viziunea ta va deveni clară doar când vei putea privi în inima ta. Cine priveşte în exterior visează; cine priveşte în interior, se trezeşte.” În acea noapte foarte specială, am privit adânc în inima mea şi m-am trezit faţăn faţă cu secretele vechi de secole, legate de îmbogăţirea minţii, cultivarea corpului şi hrănirea sufletului. Acum este rândul meu să ţi le împărtăşesc.”

Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul este o fabulă spirituală despre împlinirea visurilor și a destinului personal, acțiunea fiind concentrată pe Julian Mantle, un avocat foarte bun, milionar, care și-a pierdut sensul vieții și a suferit un atac de cord ce aproape l-a ucis. Este o carte esențială pentru toți cei care își doresc cu adevărat să se dezvolte personal.

Julian pleacă să-și descopere adevăratul sine în munții Himalaya, fiind în căutarea locului secret unde locuiau călugări înțelepți, și care urmau să-i împărtășească filozofia lor de succes despre viață.
„Prea mulţi oameni se tem să mai fie ei înşişi. Aşadar renunţă la visele lor, la felul lor de a fi pentru a imita mulţimea din dorinţa de a fi acceptaţi. Fiţi unici, fiţi voi înşivă. Urmaţi-vă visurile şi distraţi-vă în acelaşi timp, pentru că viaţa nu este făcută să fie un chin, ci o sărbătoare.”
Fiecare om vine în această lume cu un scop și pentru a-l atinge parcurge un drum. Drumul fiecăruia este o „Odisee personală„ în viziunea lui Julien.

„Julien descrise perioada din acel ţinut îndepărtat ca pe o‚”Odisee personală a Sinelui”. Mărturisi că luase hotărârea de a afla cine era el cu adevărat şi ce însemna viaţa sa înainte de- a fi prea târziu. Pentru aceasta, principala sa prioritate era să se conecteze la rezervorul uriaş de înţelepciune al acestei culturi pentru a afla cum să trăiască o viaţă mai bogată in împliniri lăuntrice, o viaţă iluminată. – Nu vreau să sune prea ciudat, John, dar a fost ca şi cum aş fi primit un ordin din interior, care-mi spunea că trebuie să încep un periplu spiritual pentru a reaprinde scânteia pe care o pierdusem, spuse Julian. A fost o perioadă extrem de eliberatoare pentru mine. (…..)
…- A fost greu să pleci? l–am întrebat cu voce tare, ne-putându-mi stăpâni curiozitatea. – De fapt, a fost cel mai uşor lucru pe care l-am făcut vreodată. Decizia de a renunţa la practica Dreptului şi la toate posesiunile lumeşti a venit firesc. Albert Camus spunea cândva că „Adevărata generozitate faţă de viitor constă în a da totul prezentului. ” Ei bine, tocmai asta am făcut. Ştiam că trebuia să mă schimb, aşa că am hotărât să -mi ascult inima şi să fiu foarte drastic. Când am renunţat la bagajul trecutului, viaţa mea a devenit mult mai simplă şi plină de sens. Când am încetat să mai pierd atât de mult timp vânând marile plăceri ale vieţii, am început să mă bucur de cele mici, cum ar fi să privesc stelele răsfirate pe cerul luminat de lună sau să mă scald in razele soarelui intr-o dimineaţă glorioasă de vară.
(…)- Obosisem să–mi trăiesc viaţa ca şi cum aş fi fost mereu atacat. Am realizat că misiunea mea este de a- -i servi pe ceilalţi şi de a contribui, cumva, la transformarea acestei lumi într–un loc mai bun. Acum trăiesc pentru a dărui, îi spusese el lui Julian. Îmi petrec zilele şi noptile în templu trăind o viata austeră, dar împlinitoare. Îmi împărtăşesc realizările cu toti cei care vin aici să se roage. Îi slujesc pe cei în nevoie. Nu sunt preot. Sunt pur şi simplu un om care şi- găsit sufletul.”

Cartea este structurată pe simboluri și învățături concrete, pe care le poți parcurge pas cu pas, meditând la fiecare învățătură în parte. La sfârșitul capitolelor există un rezumat cu elemente cheie: simbolul, virtutea, înțelepciunea, tehnici și un citat reprezentativ.
Cartea este recomandată tuturor celor care sunt în căutarea vocației, care au o slujbă care nu îi împlinește, care plini de regrete și frustrări sunt blocați într-o etapă a vieții, tuturor celor care doresc își doresc o stare de echilibru spiritual ori sunt în căutarea unor tehnici care aplicate zilnic îi vor apropia de scopul vieții lor.

„Unii spun că a fi bun este un semn de slăbiciune. Total greşit. Este cea mai mare dovadă de putere morală. Este uşor să fii nervos, să ţipi, să acuzi, să dai vina pe alţii, să fii violent. Este însă înălţător să dai dovadă de opusul acestora.”

„- Dacă iţi doreşti cu adevărat, din inimă, să inveţi inţelepciunea unui mod mai bun de a trăi, atunci este de datoria mea să te ajut. Sunt, intr-adevăr, unul dintre acei înţelepţi pe care ai venit de atât de departe să-mi cauţi. Eşti prima persoană care ne-a găsit de mulţi ani încoace. Fe-licitări! Îţi admir tenacitatea. Trebuie să fi fost un avocat bun, spuse el. Se opri ca şi cum ar fi fost puţin nesigur de ce urma să facă, apoi continuă: -Dacă vrei, poţi veni cu mine, ca oaspete al meu, la templul nostru. El se află intr-o parte ascunsă a acestei regiuni montane, la multe ore de mers de aici. Fraţii şi surorile mele te vor întâmpina cu braţele deschise. Vom lucra împreună pentru a te învăţa principiile şi strategiile străvechi pe care străbunii noştri ni le–au transmis de-a lungul secolelor. Înainte de a te lua cu mine în intimitatea lumii noastre şi a-ţi impărtăşi cunoaşterea acumulată, pentru ca viaţa ta să fie plină de bucurie, vigoare şi sens trebuie să-ţi cer să-mi promiţi ceva, spuse înţeleptul. Dupa ce vei învăţa aceste adevăruri atemporale, trebuie să te î ntorci în ţinutul tău natal din Occident şi să impărtăşeşti această înţelepciune tuturor celor care au nevoie să o audă. Deşi suntem izolaţi aici, in aceşti munţi magici, suntem conştienţi de zbuciumul in care se află lumea voastră. Oamenii buni îşi pierd calea. Trebuie să le dai speranţa pe care o merită. Şi, mai important, trebuie să le dai instrumentele pentru a-şi implini visele. Asta-i tot ce-ţi cer.”

O recomandare importantă a cărții lui Robin Sharma este aceea de a da mai departe un mesaj care va schimba vieți. Urmând îndemnurile acestei cărți îți poți schimba viața.
Ce învățături poți să descoperi în carte:
• să îți stăpânești mintea, fără să dai putere gândurilor distructive
• să îți descoperi și să îți urmezi drumul spre fericire
• să îți sporești curajul și să fii propriul stăpân al vieții tale, ieșind zilnic din cercul de confort, depățindu-ți limitele
• să trăiești disciplinat și să îți dezvolți voința pentru a obține tot orice îți dorești
• să îți simplifici viața, organizând-ți viața, respectându-ți timpul, focusat pe obiectivele tale
• să fii altruist și să îi servești pe ceilalți astfel încât să ai parte de împlinire pe toate planurile
• să trăiești clipa, savurând călătoria vieții, conștient de toate bucuriile de care ai parte și fiind recunoscător pentru tot ceea ce primești bun sau rău în fiecare clipă.

Recomandările autorului sunt esențiale pentru dezvoltare și mai ales pentru auto-descoperirea ta:
„Viaţa este scurtă, lumea este mică dar mai este şi foarte largă. Când aveţi o problemă întrebaţi-vă: „va mai conta asta peste un an sau doi?” şi dacă răspunsul este „nu” gândiţi-vă bine dacă merită să vă irosiţi atât de tare pentru ea. Sunt probleme care atunci când apar credem că s-a sfârşit lumea dar mai târziu realizăm că nu au fost decât nişte noi începuturi sau nişte oportunităţi.”

„de câte ori spuneţi „da” unui lucru fără importanţă, spuneţi de fapt „nu” unui lucru important.”

„Cel mai minunat dar pe care-l poţi da vreodată copiilor tăi este dragostea ta. Arată-le că sunt mult mai importanţi pentru tine decât recompensele trecătoare ale carierei tale profesionale. Destul de curând vor pleca construindu-şi propriile vieţi şi familii. Atunci va fi prea târziu, timpul va fi trecut.”

„Aşa cum îţi trăieşti zilele, în aşa fel îţi făureşti viaţa. Nu-ţi irosi zilele pentru că nu există nicio zi fără importanţă.”

„Adevăratul risc în viaţă constă într-o viaţă fără riscuri. Nu poţi câştiga dacă nici măcar nu intri în joc.”

„Râsul este medicamentul sufletului.”

„A asculta pe cineva cu atenţie este unul dintre cele mai bune moduri de a arăta respect şi de a construi o relaţie profundă. Oamenii nu mai au timp, răbdare să asculte. Ascultaţi cu interes real ce au ceilalţi de spus şi veti vedea două lucruri: veţi înţelege corect ce au de comunicat şi în plus veţi câştiga aprecierea, respectul, prietenia şi chiar şi dragostea lor. ”

„Doar când ajungi să stăpâneşti arta de a te iubi pe tine însuţi, poţi să-i iubeşti cu adevărat pe ceilalţi. Numai când ţi-ai deschis inima, poţi să atingi inimile celorlalţi. Când te simţi centrat şi viu eşti într-o condiţie mult mai bună pentru a deveni o persoană mai bună”

Fă întotdeauna ceea ce simți, cu multă iubire și asumă-ți întotdeauna riscuri. Nimeni nu e perfect, e adevărat…Totuși atunci când faci tot ce depinde de tine pentru toți cei din jur, când deciziile tale sunt luate cu înțelepciune pentru binele universal, totul devine mai ușor.

„Fericirea nu constă într-o viaţă fără griji, fericirea e o stare sufletească.” Felix Edmundovici Dzerjinski”
Viața si la fel fericirea sunt doar alegerile noastre… Zâmbește și fă-l și pe cel de lângă tine să zâmbească…

Lasă un comentariu »

Femeia puternică

2Eu cred în puterea fiecărui om. Important este să aibă curajul sa-și descopere singur puterea, să nu se închidă în cercul de confort și să spună…NU POT.
Am să spun mereu, NU există NU POT. Există doar NU VREAU. Acel NU POT după care se ascund cei care nu se iubesc pe ei. Vă doresc să nu aflați niciodată cât de puternici sunteți, ci să fiți mereu sănătoși, iubiți și fericiți!
„Femeia puternică este, în primul rând, o femeie cu suflet puternic. Este acea femeie în spatele căreia se află lacrimi, tristețe, dezamăgire, trădare și minciuni. Este femeia în spatele căreia se află o mulțime de oameni răi care o motivează să lupte și în fața căreia să provoace și ea la rândul ei suferință. Într-o femeie puternică s-au strâns greșeli ale trecutului, pentru care a plătit cu ochi în lacrimi.
Femeia puternică este femeia care a crezut prea mult în oameni și a fost trădată. Este femeia care a ajutat, indiferent de om, de situație. Și totusi, femeia puternică a iubit, a urât, a plâns, a râs, a sperat, a pierdut, a câștigat.
Toate astea se află în interiorul femeii care zâmbește atât de des, fără ca tu sa știi că adoarme plângând. Uneori, nici ea însăși nu știe câtă putere caracterizeaza sensibilitatea din adancul ei și totuși se află aici, acum, asteptând fiecare zi cu zambetul pe buze.”

Lasă un comentariu »

(Nichita Stănescu, Sunt un om viu)

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.
Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.
Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.
Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise – şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.
Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui…
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)
Îmi place să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.
E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!
E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi oferă vreo şansă
să-l mai regăseşti.
Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:
Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.
Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi…
Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.
E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii.
E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!
Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.
(Nichita Stănescu, Sunt un om viu)

Lasă un comentariu »

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.”Conferinţa din 05.02.1938 (Paris)

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.”Conferinţa din 05.02.1938 (Paris)

Conferinţă improvizată (note stenografiate)

În această seară, aş dori să vă vorbesc din nou despre culori fiindcă sunt încă lucruri interesante de spus în privinţa acestui subiect. Dar înainte, vom urca împreună pe muntele Musala. Vom merge acolo sus să respirăm aer curat.
Să urcăm mai întâi până la tabăra de vară a Fraternităţii… Corturile fraţilor şisurorilor se întind pe marginile unui lac limpede pe care plutesc dediţei de apă.Pământul bătut ce formează centrul taberei iese în afara unui platou unde se află un alt lac, mult mai mic… Şapte ore de mers ne-au trebuit până aici, şapte ore de urcuş, câteodată greu, printre pajişti şi păduri de brazi. Suntem la 2300 metri altitudine şi putem îmbrăţişa dintr-o privire tot lanţul muntos Rila. Înconjurăm lacul în jurul căruia se află tabăra şi continuăm să urcăm spre vârfurile goale şi măiestoase. Descoperim, unul după altul, cinci alte lacuri transparente în care se reflectă cerul şi munţii. Forma acestor lacuri este neobişnuită: unul seamănă cu inima, altul cu stomacul, altul cu rinichiul… astfel încât aşa au fost numite.
Cel mai sus situat este şi cel mai mic: este legat de un lac mare, situat aproximativ la acelaşi nivel, printr-un fel de culoar. Este numit “capul”, şi de acolo se pot vedea unele dintre celelalte lacuri.
Nu ne lăsăm reţinuţi nici de farmecul florilor de munte, nici de frumuseţea decorului, ci ne continuăm ascensiunea până la Musala, cel mai înalt vârf din tot lanţul balcanic, care se înalţă la 3000 metri altitudine. Acolo sus, atmosfera este extraordinar de senină şi limpede. Ne simţim uşuraţi. O lumină transparentă pluteşte în jurul nostru… Să ne aşezăm, şi în acest aer pur al vârfului de munte vom interpreta nişte fenomene bine cunoscute care îşi au corespondenţa în diferite domenii ale vieţii.
Corpul nostru, după cum ştiţi, este supus presiunii atmosferice. Această presiune este atât de mare încât ar fi sucientă să ne strivească de pământ dacă n-ar fi compensată de presiunea ce există în organismul nostru. Dar dacă urcăm pe vârful unui munte înalt, presiunea interioară este mai mare decât presiunea exterioară, ceea ce ne dă o senzaţie de lejeritate: la fel, dacă urcăm foarte sus,această presiune interioară este atât de mare încât sângele ne poate ţâşni pe nas,pe urechi sau prin piele. Din contră, dacă am coborî sub pământ, presiuneaexterioară se exercită din ce în ce mai mare şi ne simţit obosiţi, sufocaţi.Aceleaşi fenomene se produc şi în viaţa spirituală. În funcţie de atenţie, de vigilenţa de care am dat dovadă, conştiinţa noastră urcă sau coboară. Când urcă,presiunea exterioară (adică necesităţile, existenţele vieţii cotidiene) se face din ce în ce mai puţin simţită pentru că presiunea interioară devine relativ puternică.Din contră, dacă conştiinţa noastră coboară foarte jos în materie, noi resimţim cele mai mici lucruri ca şi cum ar deveni adevărate poveri de ridicat. Trebuie deci să ne înălţăm cu ajutorul gândului pentru a trăi pe culmile munţilor înalţi spirituali.
În mod simbolic, presiunea atmosferică reprezintă condiţiile exterioare,lumea materială, iar presiunea interioară reprezintă principiul vital ce se străduieşte să se manifeste în afară; este spiritul. Există deci două feluri de filozofii în lume: una care ne învaţă că ipostazele materiale sunt determinate în viaţă, şi că totul depinde de ele; dimpotrivă, cealaltă ne învaţă că dacă spiritul se manifestă el are puterea de a schimba aceste condiţii.
Când simţiţi că materia şi condiţiile exterioare sunt apăsătoare şi vă îngrădesc, atunci conştiinţa voastră a coborât foarte jos, presiunea exterioară a crescut. Dacă vă simţiţi însă veseli, liberi, plini de forţă, înseamnă dimpotrivă că aţi urcat foarte sus pe munte. Cel care crede în puterea spiritului va vedea din ceîn ce mai mult cum se ameliorează condiţiile sale de viaţă, în timp ce acela care crede că materia trebuie fatalmente să distrugă spiritul, va fi prima victimă a opiniei sale, fiindcă se situează el însuşi în cele mai rele condiţii. În realitate,cele două filozofii sunt exacte şi adevărate. În funcţie de punctul de vedere adoptat, se alege realizarea uneia sau alteia.
Să studiem puţin natura cunoştinţelor ce le primim în fiecare zi. Foarte des aceste cunoştinţe rămân pe un plan teoretic… În Bulgaria, se povesteşte istoria unui episcop care vorbea minunat despre milostenie. El nu înceta să repete cuvintele: “cel care are două cămăşi nu trebuie să ezite să dea fratelui său mai sărac decât el”, pe un ton atât de patetic şi cu un astfel de tremurat în voce încât toţi auditorii vărsau lacrimi. Într-o zi, soţia acestui episcop a asistat la predica soţului său şi a fost emoţionată profund de cuvintele lui. Or, episcopul avea două cămăşi. Revenind acasă, soţia sa deschise imediat dulapul, luă cea de-a doua cămaşă şi o dădu unui sărac care trecea pe acolo. Soţul se întoarse de la biserică şi a dorit să se schimbe; a deschis dulapul şi, negăsindu-şi cea de-a doua cămaşă,o chemă pe soţia lui care îi mărturisi că a dat-o. Episcopul deveni furios. “Cu toate acestea, îi spuse soţia lui, tu însuţi ai spus că cel care are două cămaşi nu trebuie să ezite să dăruiască una. – Femeie proastă, răspunse soţul, am spus asta pentru ceilalţi, nu pentru noi”.
Am să vă povestesc încă o anecdotă; un mare savant făcea într-o zi o plimbare pe mare. El l-a întrebat pe luntraş: “Cunoşti astronomie? – Nu,răspunse luntraşul. – Atunci, eşti destul de sărac, spuse savantul, ai pierdut unsfert din viaţă. Cunoşti poate puţină fizică? – Nu, nu cunosc. – Atunci ai pierdutjumătate din viaţă. Dar poate cunoşti ceva chimie? – Absolut deloc, n-am auzitniciodată vorbindu-se de aşa ceva. – Ce ignorant! Ai pierdut trei sferturi dinviaţă”. Barca avansă către largul mării… Deodată izbucni o vijelie care provocă o furtună ingrozitoare. Luntraşul spuse savantului: “Ştiţi să înotaţi, domnule savant? – Nu, nu ştiu. – Ei bine, exclamă luntraşul, acum veţi pierde cele patru sferturi din viaţa dumneavoastră”. Vedeţi, există unele cunoştinţe care nu ne sunt de nici o utilitate. Ele seamănă cu nişte podoabe, sau mai bine folosesc la câştigarea de bani, dar să vină furtuna şi vom vedea cum ştim să înotăm. Viaţa este un ocean presărat cu nişte capcane şi curse, şi pentru a naviga pe acest ocean există anumite cunoştinţe mai folositoare decât altele: sunt cele care ne ajută să trăim, să ne orientăm existenţa.Ce ideal înalt trebuie să avem, cum să transformăm gândurile şi sentimentele cene tulbură, cum să interpretem evenimentele care se derulează împrejurul nostru,cum să cunoaştem legăturile cu macrocosmosul, cum să mâncăm, să dormim, săne spălăm, să respirăm, să iubim… Iată cunoştinţele ce trebuie să le dobândim. Esenţialul în viaţă este să cunoaştem cum putem intra în legătură cu lumea superioară, lumea divină. Când Iisus a spus: “Cereţi şi vi se va da. Căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide”, el ne-a dat tocmai mijloacele de a pătrunde în lumea superioară. A cere, a căuta, a bate pot evident să se refere la lumea materială, dar se referă de asemenea şi la lumea spirituală. Ce face omul care se roagă? Nimic altceva decât să ceară, să caute şi să bată. Dar oamenii ştiu din ce în ce mai puţin să se roage, ei simt aversiune să o facă şi îl dispreţuiesc chiar pe cel care se roagă. A te ruga nu este o deprindere la modă. Ne credem mari intelectuali, mari erudiţi, iar pentru un intelectual, nu-i aşa, este prostesc să se roage Domnului.
“Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide…”.Aceste cuvinte nu se explică decât prin cunoaşterea acestei trinităţi a intelectului, inimii şi voinţei care formează structura noastră psihică. “Cereţi şi vi se va da…”. Dar ce să cerem? Cine cere în noi?… Şi cine caută?… Cinebate?… Inima este cea care cere; intelectul este cel care caută; voinţa este ceacare bate. Inima cere, iar ceea ce cere este iubirea, căldura, tandreţea. Intelectul nu cere, el caută, dar nu caută nici căldură, nici iubire, pentru că în căldură intelectul nu funcţionează bine, el adoarme; el caută lumina, caută înţelepciunea,şi mai ales nişte metode pentru a ajunge la ele. Iar voinţa bate pentru că este închisă şi doreşte spaţiul şi libertatea pentru a-şi afirma puterea sa creatoare.
Vedeţi deci aici o altă aplicaţie a simbolului triunghiului.
Inima are ca ideal iubirea divină; intelectul are ca ideal înţelepciunea divină; voinţa are ca ideal puterea divină. Libertatea nu vine decât prin adevărul careeste fuziunea iubirii şi a înţelepciunii. Iisus a spus: : ”Adevărul vă va face liberi”.
Dacă vreţi să aprofundaţi şi mai mult această problemă, vă voi spune că iubirea, înţelepciunea şi libertatea nu sunt nimic altceva decât elixirul vieţii nemuritoare, piatra filozofală şi bagheta magică pe care o căutau înţelepţii. Da,iubirea ne va aduce elixirul vieţii nemuritoare. Dacă până acum majoritatea celor care au încercat să-l obţină au eşuat, este pentru că nu aveau destulă iubire.Numai iubirea aduce viaţa adevărată, nemurirea.
Cât despre cel care “caută”, el are nevoie de lumină, pentru că lucrurile nu se caută în întuneric, ci în plină lumină. Iată de ce cuvântul “a căuta” rămâne legat de lumină. Iar cel care caută lumină va găsi piatra filozofală, mercurul înţelepţilor, cheia ce permite înţelegerea legăturilor existente între lucruri şi toate secretele naturii.
În sfârşit, celui care are o voinţă motivată şi dreaptă i se va deschide poarta; i se va da libertatea şi va găsi bagheta magică. Elixirul vieţii nemuritoare este iubirea divină. Piatra filozofală este înţelepciunea divină. Adevărăta baghetă magică este adevărul ce aduce liberatatea absolută. Deci, atunci când Iisus spunea: “Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla,bateţi şi vi se va deschide”, el subînţelegea că, pentru ca o rugăciune să fie eficace, trebuie să fie făcută cu participarea celor trei principii: intelectul, inima şi voinţa. În acest moment, da, sunteţi auziţi pentru că întreaga voastră fiinţă este legată de lumea invizibilă. Dacă nu obţineţi rezultate, nu trebuie să trageţi concluzia că Dumnezeu nu există, ci faptul că voi nu aţi ştiut să faceţi să participe intelectul, inima şi voinţa la rugăciune. Am să vă povestesc acum două anecdote ce vă vor învăţa mai mult decât toate discursurile despre rugăciune. Într-o mânăstire trăia un călugăr foarte modest şi chiar foarte neştiutor; dar în fiecare zi, spălând vesela şi maturând,ceea ce constituia ocupaţia sa zilnică, el repeta cu ardoare: “Aşa cum spăl eu aceste farfurii, fă, Doamne, ca sufletul meu să fie spălat… Aşa cum curăţ podeaua aceasta, curăţă-mi inima de impurităţi…”. Rugându-se astfel timp de mai mulţi ani, el a devenit atât de neprihănit, de luminos, de sfânt, încât toţi episcopii şi cardinalii au venit să îl vadă şi să îl consulte, pentru că era vizitat de Duhul Sfânt.
Iată şi a doua anecdotă. Un episcop a dorit să se plimbe într-o zi cu barca pe un lac întins de munte. Pe celălalt mal al lacului descoperi la marginea apei un păstor care îşi păştea turma, cu faţa iluminată de pace şi bucurie. Episcopul îlchemă, îl întrebă dacă crede în Dumnezeu şi cum se roagă. Păstorul, foarte bucuros de această onoare, răspunse cu smerenie: “Simplu, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu, îmi pun ciomagul pe iarbă şi sar deasupra lui dintr-o parte înalta”. Episcopul indignat strigă: “E o nebunie ce faci! Nu te poţi ruga aşa. Amsă-ţi arăt cum trebuie făcut”. Şi îi explică îndelung păstorului cum trebuie să îngenuncheze şi ce fraze trebuie să rostească pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de Domnul. Păstorul îl ascultă cu multă atenţie şi se simţea foarte fericit să înveţe să se roage mai bine. Episcopul îl părăsi, urcă în barcă şi se îndepărtă de mal… Era deja departe când văzu păstorul venind în fuga mare pe urmele bărcii strigând: “Parinte, spune-mi din nou cuvintele rugăciunii, pentru că le-am uitat”.Văzându-l mergând pe apă, episcopul, înspăimântat, răspunse: “Fiule, roagă-te cum vrei, fiindcă ştii mai bine ca mine”.
În viaţă, se întâmplă să întâlnim persoane simple care nu posedă vreo cunoaştere filozofică sau ştiinţifică, dar care trăiesc cu adevărat. De ce Hristos nu a venit printre savanţi?… Înţelegeţi-mă bine, nu am nimic împotriva savanţilor, caut eu însumi să cunosc cât mai mult posibil; dar vreau să vă arăt că neglijăm deseori esenţialul şi dăm prioritate lucrurilor lipsite de importanţă. Acumulăm nişte cunoştinţe inutile, dar nu avem nici o recunoştinţă faţă de Domnul, credem chiar că lumea este prost alcătuită, că am putea să facem un plan mai bun, bineînţeles, şi corectăm planul Domnului, ca şi cum El ar avea nevoie de părerea noastră! Veţi obiecta că instrucţia este mai presus de toate. Nu, trebuie mai întâi să învăţăm recunoştinţa. Dacă în fiecare zi îi mulţumim Domnului, dacă suntem mulţumiţi de tot ce ne-a dat, posedăm secretul magic care ne poate transforma întreaga viaţă. Cel care mulţumeşte măreşte iubirea şi lumina pe care o poartă înel şi îşi ameliorează comportamentul. El priveşte lumea cu alţi ochi şi într-o zi îşi dă seama că oamenii se deschid în faţa lui pentru că răspândeşte în jurul său lumină şi bucurie. Cei care îl întâlnesc spun: “Trebuie să facem ceva pentru acest om, este atât de simpatic!”. Iar Dumnezeu pătrunde în inima lor, pentru a-iajuta prin intermediul lor pe cel care îi mulţumeşte. Dacă porţile vă sunt închise în înalt, puteţi bate mult şi bine la toate porţile terestre, nimeni nu vă va deschide pentru a vă da ceva. Pentru că în realitate, nu oamenii sunt cei care dau. Dacă băncile cereşti sunt închise, nimeni nu vă va asculta; de acolo de sus vor fi impiedicaţi şi prietenii voştri să vă vină în ajutor. Atunci când vă spun că sunteţi foarte bogaţi, nu mă credeţi, şi totuşi pot să vă dovedesc că sunteţi miliardari fără să ştiţi. Voi spune: “Te plângi că eşti sărac?Ei bine, dă-mi mâinile tale pentru zece milioane”. Refuzaţi să mi le daţi pentru acest preţ. “Atunci, dă-mi ochii tăi pentru o sută de milioane”. Refuzaţi şi acum,iar dacă vă cer limba sau nasul pentru sume fantastice, refuzaţi în continuare.Atunci se cheamă că sunteţi miliardari! Cel care posedă nişte proprietăţi, castele, un cont în bancă, nu este considerat sărac sub pretext că se plimbă fără bani lichizi asupra sa. Credeţi că sunteţi săraci pentru că nu aveţi nici monede de aur,nici acţiuni de bancă? În realitate, aceşti bani nu vă sunt de nici un folos real în raport cu bogăţiile pe care vi le-a dat deja natura.
Nu ştiţi nimic despre ceea ce este cel mai important pentru voi. De exemplu,vă daţi liniştea deseori pentru nimic, şi când vreţi să vă prezentaţi în faţa Domnului, nu aveţi chipul interior corespunzător. Adesea vă daţi şi intelectul pentru nimic. Trebuie să ştiţi că în natură există o ierarhie a valorilor şi că trebuie să distingeţi de acum înainte ceea ce este esenţial de ceea ce nu este.

Să reluăm imaginea prismei despre care v-am vorbit deja în conferinţele precedente. Dacă vârful prismei este întors în jos, evantaiul culorilor se intindede la violet (sus) la roşu (jos).Culorile ne învaţă cum să intrăm în legătură cu lumile superioare şi cu toate centrele iniţiatice de pe pământ. Culoarea roşie este cea care posedă vibraţiile de cea mai joasă frecvenţă; ea este legată de nevoile vitale ale omului. În triunghiul inimă-intelect-voinţă, despre care v-am vorbit ultima dată, ea reprezintă voinţa.Galbenul reprezintă intelectul, înţelepciunea, gândul. Iar albastrul reprezintă inima, sentimentele religioase.
Toate culorile au o legatură cu creierul nostru ai cărui centri sunt ca antenelecare captează fiecare nişte unde speciale. Dacă aveţi o serie de diapazoane ce dau o notă diferită şi faceţi să vibreze unul dintre ele, toate celelalte rămân mute. Din contră, dacă seria de diapazoane este identică cu cel pe care îl faceţi să vibreze, le veţi auzi pe toate rezonând în acelaşi timp cu el. Funcţionarea creierului nostru se bazează pe nişte legi fizice, toţi centrii sunt ca nişte diapazoane diferite construite pentru a nu vibra în rezonanţă decât cu anumite unde. Să presupunem că vibraţiile culorii roşii ating creierul: numai centrii situaţi în spatele craniului intră în rezonanţă. Roşul excită iubirea sexuală(centrul situat în spatele capului) ca şi centrii ce se află deasupra şi în spatele urechilor şi care corespund instinctului de distrugere, cruzimii. Puteţi verifica că toate animalele sălbatice au un cap foarte lat la nivelul urechilor, şi la fel, oamenii care au această parte dezvoltată în mod particular sunt fiinţe periculoase dacă centrii lor spirituali nu sunt la fel de dezvoltaţi pentru a impiedica tendinţele lor criminale să se manifeste.
Vibraţiile culorii galbene trec prin toate organele, dar singurele diapazoane care le răspund sunt centrii situaţi în mijlocul şi în partea de sus a frunţii. Dacă ne cufundăm în culoarea galbenă, dezvoltăm facultăţile ştiinţifice şi filozofice.Dacă ne scăldăm în lumina albastră, ea va excita centrii spiritualităţii în creştetul capului.
În natură circulă tot felul de curenţi; unii ne însufleţesc, alţii ne surprind dimpotrivă neplăcut. Putem utiliza proprietăţile acestor curenţi pentru a coborî în infern sau a ne înălţa pe culmi. Pentru a intra în armonie cu aceşti curenţi benefici ai universului, trebuie să nutrim numai gânduri nobile, sentimente pure şi spirituale.
În conferinţa precedentă, v-am arătat de asemenea în ce mod cele patru părţi esenţiale ale Ştiinţei Ezoterice: Cabala, astrologia, magia, alchimia, sunt în corespondenţă cu anumite părţi ale corpului nostru: Cabala cu capul, astrologia cu inima şi plămânii, magia cu braţele şi alchimia cu stomacul. Să luăm exemplul alchimiei. Prin hrana ce o introducem în stomac, construim edificiul nostru, templul spiritului. Dacă materia pe care o absorbim, folosită la această construcţie, nu este pură, nu putem pătrunde în nişte curenţi favorabili. De exemplu, dacă mâncăm carne, toate celulele din regnul animalelor pe care le-am absorbit intră în construcţia corpului nostru, dar ele nu ne sunt devotate şi nu neiubesc. Ele se opun deci voinţei noastre şi atunci când vrem să realizăm acte nobile, generoase, ele refuză să participe.Prin carne, tot ce aparţine domeniului animalelor: frica, cruzimea, etc.pătrunde în mod egal în noi; iar atunci când vrem să ne dezvoltăm fiinţa superioară întâmpinăm dificultăţi, pentru că aceste celule animale nu se supun dorinţei noastre: ele au o voinţă proprie îndreptată împotriva voinţei noastre. Îmiveţi spune: “Da, dar carnea este gustoasă”. Poate, dar dacă întrebaţi microbii, văvor spune deopotrivă în ce măsură şi carnea de om este gustoasă. Ceea ce văspun aici este pentru cei care vor să evolueze; ceilalţi pot să facă cum le place,dar mai târziu, vor plăti foarte scump greşelile lor. Trebuie să mâncăm o hrană pură, dar să introducem în noi şi niştesentimente, nişte gânduri curate. Este cea mai bună metodă pentru a urca panta muntelui spiritual şi a atinge culmea.
Dacă studiem simbolul astrologic al soarelui, descoperim că putem vedea aici şi reprezentarea unui munte, pentru că acest simbol este deopotrivă proiecţia vârfului unui con pe baza sa. Semnul este deci simbolul soarelui care este centrul sistemului nostruplanetar. El reprezintă de asemenea fiecare din cei doi ochi ai noştri care sunt deasemenea doi munţi. Ochiul drept este muntele soarelui şi ochiul stâng estemuntele lunii. Vom vorbi însă altă dată despre acest subiect.
Am să vă spun acum o poveste foarte veche care, cu siguranţă, vă va aminti la toţi ceva. A fost o dată un rege care avea o fată. Nu mai ştiu în urma căror evenimente această fată a adormit; ea a fost închisă într-un palat plin de bogăţii fabuloase şi păzit de un balaur. Numeroşi cavaleri au încercat să o elibereze, darnici unul nu a reuşit. Într-o zi, totuşi, un prinţ mai viteaz, mai curajos şi maifrumos decât ceilalţi a obţinut victoria: el l-a îmblânzit pe balaur care i-a folositdrept animal de încălecat pentru a călători în spaţiu cu prinţesa. Regăsim această poveste în majoritatea tradiţiilor populare, dar care este sensul ei? Prinţesa este
sufletul nostru, iar balaurul se află în noi: pasiunile noastre, viciile… Prinţul carea reuşit să salveze prinţesa este spiritul nostru. El o salvează datorită înţelepciunii (fiindcă prinţul ştia), datorită iubirii (pentru că prinţul o iubea arzător pe prinţesă şi această iubire i-a permis să depăşească toate încercările) şid atorită voinţei care este adevărata putere. Acestea sunt cele trei principii din noi care permit să ne supunem pasiunilor, să le transformăm, cu scopul de a le utiliza şi a acţiona în lume. Ceea ce înseamnă că, pentru a ne salva sufletul din ghearele balaurului (de principiul pasiunilor), trebuie în fiecare zi să cerem iubirea divină, să căutăm toate metodele înţelepciunii divine, şi să batem fără încetare pentru a obţine libertatea.Există o regulă absolută în natură: tot ce este inferior trebuie să se supună la ce este superior, materia trebuie să se supună spiritului. Dar dacă superiorul îşi pierde întâietatea, dacă comite greşeli grave, inferiorul se revoltă şi îl distruge. De exemplu, dacă rasa albă, care a obţinut o superioritate în anumite domenii, se încăpăţânează să nu aibă alt scop decât satisfacerea tendinţelor sale egoiste ea va trezi (cum a început deja să o facă) forţe malefice ce există în jurul ei şi care vor încerca să se manifeste prin intermediul oricărui conducător. Acest fenomen de trezire progresează lent la fel ca alunecarea unui teren, a curgerii lavei, dar la o scară gigantică. Va veni o zi când consecinţele vor fi de o aşa o anvergură încât vor privi întreaga Europă. Aceasta a fost prevestită de astrologi: dacă rasa albă nu se redresează, rasele galbenă şi neagră, care i-au fost supuse şi ascultătoare un anumit timp, se vor trezi şi o vor distruge. Dat fiind modul în care occidentalii îşi rezolvă problemele, din soluţionarea lor nu pot ieşi decât nişte catastrofe. Intelectul nu este suficient, învăţătura nu ajunge. Trebuie să vină o altă cultură: cea a iubirii şi fraternităţii între oameni.
Între lumea superioară şi lumea inferioară există nişte bariere care sunt asemănătoare celei reprezentată de plexul solar, diafragma astrală care împiedică elementele inferioare să urce într-un plan mai înalt. Când omul este pur, plexul său poate ocroti organismul de invazia elementelor inferioare, dar dacă el încetează să trăiască după legile divine, se lasă invadat de forţele de jos. Dacă vor continua cu viaţa lor, plină de impurităţi şi dezordine, europenii vor distruge barierele invizibile ce îi protejează şi vor oferi forţelor negative posibilitatea de ase manifesta în toate domeniile existenţei. Nu există cuvinte pentru a exprima ce se întâmplă. Un singur lucru poate ocroti Europa: legătura vie de iubire fraternă între toţi oamenii.
Franţa este actualmente ţara mea, o iubesc în mod sincer. Putem face împreună multe pentru ţara voastră; aceasta depinde de voi, de toţi. Trebuie să pregătim nişte unde puternice cerând Cerului ca binecuvântarea sa să coboare asupra Franţei, asupra Europei, asupra întregii umanităţi.
Înainte de a termina, voi reveni rapid asupra câtorva idei.Să nu permiteţi conştiinţei voastre să coboare până în punctul în care nu mai simţiţi în voi puterea spiritului, unde condiţiile materiale vă zdrobesc. Urcaţi pe culmea munţilor înalţi spirituali unde puteţi respira aerul pur şi de unde vedeţi clar toate lucrurile.Faceţi ca în rugăciunile voastre să participe intelectul, inima şi voinţa. Cereţi elixirul vieţii nemuritoare care este iubirea divină. Căutaţi piatra filozofală care este înţelepciunea divină. Bateţi cu voinţă pentru a obţine libertatea prin nişte fapte drepte, oneste şi adevărate.Dintre toate cunoştinţele, alegeţi pe cele care vă învaţă să înotaţi în oceanul vieţii. Trebuie să ştiţi că unica forţă care permite împlinirea unor miracole în viaţă nu se află în cunoştinţele filozofice şi teoretice, ci în simplitatea existenţei şi în manifestările de iubire, de credinţă şi speranţă. În acest fel păstorul, prin viaţa sa simplă şi sinceră, era mai aproape de Dumnezeu decât episcopul care avea mai ales o erudiţie teoretică.Dacă vrem să ne schimbăm destinul, trebuie să dezvoltăm în noi sentimentul de recunoştinţă, pentru că în recunoştinţă se găseşte o forţă magică mult mai puternică şi eficientă decât cea a tuturor talismanelor confecţionate de oameni.Dacă vrem să ne dominăm pasiunile şi instinctele şi ca toate celulele noastresă ne asculte ordinelor, trebuie să mâncăm o hrană pură, vegetariană.Numai viaţa pură ne poate ocroti de invazia forţelor inferioare. Puritatea este bariera ce ne pune la adăpost de toate invaziile malefice. Datorită iubirii,înţelepciunii şi adevărului, noi, adevăraţii prinţi, ne vom salva sufletul urmărit de balaur şi, uniţi cu el, încălcând pe balaurul învins, ne vom lua zborul în spaţiu pentru a vizita universul a cărui frumuseţe o vom contempla şi vom asculta armoniile celeste. Atunci, vom înţelege cât de măreţe şi plină de sens este viaţa.Cereţi şi vi se va da. Căutaţi şi veţi afla. Bateşi şi vi se va deschide.

sursa- portal spiritual

Lasă un comentariu »

Despre iubire – Osho

2“Iubirea ii transformă viața într-un festival al luminii. Și reține:până când viața ta nu devine un ospaț si o sarbătoare, nu ai făcut lucrul pentru care ai venit pe pământ!

Omul vrea iubire, dar nu vrea focul prin care trebuie să treacă. Crede că iubirea e numai plăcere. Nu este. Iubirea e mult mai mult:e extaz, E binecuvantarea ultimă. Dar trebuie sa lași deoparte frica. Acela care e plin de frică nu va cunoaște niciodată gustul dulce al iubirii. Si daca n-ai cunoscut iubirea, n-ai vazut nimic: toate cunoștintele tale sunt inutile, toate comorile tale nu-ți sunt de folos. Și pozitia ta in societate e inutilă. Nu vei cunoaste nimic pe de-a-ntregul, in totalitate. Vei râde, dar râsul tău va fi de suprafață. Vei plânge, dar vor fi lacrimi de crocodil. Viața ta va rămâne mereu un potențial, care nu va deveni niciodata realitate. Iti vei trăi viața în somn, inconștient…”

“Pentru a ințelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiți plini de iubire; numai atunci puteți înțelege iubirea. Milioane de oameni suferă: ei doresc să fie iubiți, insă nu știu cum să iubească.

Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti.
Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult – este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atit iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.
In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi -pur si simplu – plini de iubire.
Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja. Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei…

Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze…S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane?
Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, ramin goale.

Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb. Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire.
Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare.”
“RASPLATA IUBIRII ESTE IUBIREA INSASI” -OSHO

Lasă un comentariu »

Am invatat

1511510_418986781568248_1814025247_nA fost o vreme in viata mea cand nu stiam ca a spune „Te iubesc” e prea putin.
Am invatat ca este mult mai valoros sa spui omului din fata ta: „Multumesc din suflet ca te iubesc!”
Am invatat ca in viata e necesar sa multumesti pentru tot ceea ce primesti, chiar si atunci cand ai un necaz.
Am invatat ca „Nimic nu este intamplator” si „totul se intampla cu un scop”. Din acest motiv tot ceea ce pare rau pe moment , de fapt este cel mai bun lucru care ti se putea intampla in acel moment.
In perioadele de cautare a raspunsurilor pentru intrebarile din mintea mea, ma asteptam sa gasesc o reteta.
Am invatat ca noi ne descoperim propria reteta de a merge INAINTE, propria reteta de a trece prin viata.
Am invatat ca putem fi influentati de cei din jur, insa deciziile ne apartin.
Am invatat ca soarele rasare in fiecare zi , chiar daca este ascuns de nori, si important este sa stii ca este acolo pentr u fiecare din noi.
Am invatat sa ma iubesc din nou, sa descopar toate darurile cu care m-am nascut si sa ma bucur de cele dobandite din toate experientele vietii.
Am invatat ca fiecare provocare se poate transforma in binecuvantare.
Am invatat sa preiau durerea celor din jur si sa o fac apoi sa se transforme in bucurie, oferind ghidare, bucurie si iubire.
Am invatat sa daruiesc lumina….suflet in lumina!
Am invatat foarte multe si …mai am multe de invatat.
Am invatat sa daruiesc din tot ceea ce descopar in fiecare zi.
Iata un filmulet cu …Multumesc! Vi-l daruiesc cu drag!

2 Comentarii »

Mihai Eminescu – „Luceafărul poeziei românești”

10928847_771714589585353_8468762302781434076_nÎn fiecare an, pe data de 15 ianuarie, Mihai Eminescu, „Luceafărul poeziei românești” ajunge la inimile celor care îl omagiază. Astazi, se implinesc 165 de ani de la nașterea poetului nostru național

Doua voci de aur plecate prea devreme in lumea îngerilor- Doina și Ion Aldea Teodorovici

La zidirea soarelui se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncim întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurire a noastră
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Mi-l furară, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri,
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară –
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Acum am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa maiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi mi-eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule, tu floarea mea albastră
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Emïnescu să ne judece.

Versuri de la: http://www.versuri.ro/

Lasă un comentariu »

Folosește diacritice că-mi zăpăcești copilul!

Luați aminte!!!

BLOG D'AGATHA

Mi-am spus părerea AICI despre cât de important consider că este să folosim diacritice. De altfel, am susținut și campania lui Dragoș în acest sens:

diacritice_2Unii spun că e o chestiune de opțiune, eu tot zic că e una de respect. Față de tine și de cititorii tăi. Dar dacă în ceea ce mă privește este tot o opțiune dacă citesc sau nu o pagină scrisă fără ele, altfel stau lucrurile când e vorba despre copilul meu, novice într-ale cititului.

Pințul e flăcău în toată regula de-acum, am mai zis.Că știe să citească, iar am zis. (De fapt, m-am lăudat chiar!) Că mai facem câte ceva împreună, măcar din când în când, reiese din ce am mai postat pe aici.

Azi am vrut să facem o rețetă nouă împreună. O pizza dietetică (pentru cine a mâncat prea multe porcării de sărbători!) Și am împărțit sarcinile: el citea rețeta de pe…

Vezi articol original 265 de cuvinte mai mult

Lasă un comentariu »

O poveste adevărată – IN MEMORIAM FLORIAN PITIS

O poveste adevărată….

FLORIAN PITIS – IN MEMORIAM
Odihnește-te în pace, Moțule! Te iubesc!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

,,Ma numesc Florian Pitis si va anunt ca am cancer la prostata..
Am 63 de ani, sunt director la un radio si de curand cea mai mare bucurie pe care am avut-o in viata mea a fost concertul Roling Stones…
Doctorii m-au avertizat ca sunt prea slabit,ca poate o sa agravez ce a mai ramas din boala mea participand la concert …
Viata mea a fost extraordinar de frumoasa…
Am fost rebelul cu plete in vant..am trait viata, intens ca pe o minune si nu imi pare rau de nimic din ceea ce am facut..As vrea sa va aduceti aminte de mine… si tind sa cred ca pentru voi am insemnat ceva..sa fredonam impreuna :Hei tramvai …si tras de cai…hei joben cum veneai la Mon Jarden ….
Ce tanar eram atunci si plin de viata….Cum am primit vestea ?
Ei bine dragilor rau….Exista un moment in viata cand fiecare trebuie sa isi ia ramas bun…toti veti fi in locul meu candva…
Chiar tu care citesti aceste randuri candva va trebui sa iti infrunti propria moarte….Pe de-o parte ma inspaimanta…cum ar fi sa nu mai fiu cu voi cei care ati tinut la mine sa nu va mai vad 100 de ani…1000 de ani…1 miliard de ani…o eternitate……o vesnicie..un infinit ..un neant….Eu Florian Pitis nu voi mai fi….
Copiii vostri poate nu vor apuca sa asculte Pasarea Colibri……nu vor apuca sa vada emisiunile la Teleenciclopedia titrate de mine…incet incet voi fi uitat de toti…sau sper eu nu chiar toti….Ce mesaj sa va transmit acum?
Nu stiu dragilor…traiesc intr-un vis rau….si ma gandesc ca toate astea nu mi se intampla mie….marea trecere spre neant….spre nefiinta…Trebuie sa am curaj….o singura data in viata treci intr-o alta etapa….As vrea sa va spun…sa va iubiti mai mult…sa pretuiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima…Eu va iubesc pe toti si se pare ca EL ma va chema in ceruri… Imi pare rau ca nu am realizat tot ceea ce imi doream ..imi pare rau ca am lasat atatea lucruri neimplinite……Dar nu…NU imi pare rau de viata ce am trait…
Iti multumesc Dumnezeule pentru viata ce mi-ai harazit,pentru iubirea ce mi-ai daruit..imi pare rau ca ma chemi asa curand la tine…vroiam sa fac mai multe Doamne ….vroiam sa fac mai multe….Neantul ma cheama si ma inspaimanta in acelasi timp..eu sa nu mai fiu …EU ? Sa nu mai exist sa dispar pur si simplu in bezna uitarii ? Ce inseamna Doamne sa nu mai fiu !?! Ma pui la grea incercare…ultima din viata mea….Dumnezeule ma ia o frica mare …..oare existi ?? Doamne nu ma lasa in bezna nefiintei…eu vreau ca sa mai fiu..te rog…..Nu vreau sa fiu doar o cruce intr-un cimitir……”
Florian PITTIS – ULTIMA SCRISOARE
CLIC AICI

Lasă un comentariu »

Modele internaţionale de afaceri şi management :)

Modele internaţionale de afaceri şi management:
0 RON
CAPITALISM TRADIŢIONAL
Ai două vaci.
Vinzi una şi cumperi un taur.
Cireada se înmulţeşte iar economia prosperă.
Le vinzi şi ieşi la pensie cu câştigul.

COMPANIE AMERICANĂ
Ai două vaci.
Vinzi una şi o forţezi pe cealaltă să producă lapte cât pentru patru.
Eşti surprins când vaca moare.

COMPANIE FRANCEZĂ
Ai două vaci.
Faci grevă pentru că doreşti să ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZĂ
Ai două vaci. Le reproiectezi astfel încât să fie de zece ori mai mici decât o vacă obişnuită şi să producă de douăzeci de ori mai mult lapte.
Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Pokemon, şi le promovezi la scară globală.

COMPANIE GERMANĂ
Ai două vaci. Le reproiectezi astfel încât să trăiască 100 de ani, să mănânce o dată pe lună şi să se mulgă singure.

COMPANIE BRITANICĂ
Ai două vaci.
Amândouă sunt nebune.

COMPANIE ITALIANĂ
Ai două vaci, dar nu ştii unde sunt.
Pleci în pauză de prânz.

COMPANIE RUSEASCĂ
Ai două vaci.
Le numeri şi afli că ai 5 vaci.
Le numeri din nou şi afli că ai 42 de vaci.
Le numeri din nou şi afli că ai 12 vaci.
Te opreşti din numărat vaci şi deschizi altă sticlă de vodcă.

COMPANIE ELVEŢIANĂ
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ţi aparţine.
Facturezi celorlalţi cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANĂ
Ai două vaci.
Te închini la ele.

COMPANIE CHINEZĂ
Ai două vaci. Ai 300 de oameni care le mulg.
Declari şomaj zero, productivitate bovină înaltă şi arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMÂNEASCĂ
Ai 6 vaci, costuri cât de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment şi dai vina pe bou.

ASOCIAŢIE FAMILIALĂ PRAHOVEANĂ
N-ai nici-o vacă. Contractezi două cu statul şi faci vilă cu fonduri U.E. pe care o declari staul.
Reziliezi contractul pe motiv de regiune defavorizată calamitată.
O iei de la capăt. Ceilalţi se uită ca viţelu la poartă nouă a vilei.

sursa (internet)

Lasă un comentariu »

www.lovefoodlifealchemy.com/

The Universal Experience of Food With A Pinch Of Magic For The Soul

Raluca & Ivan

Droguri ieftine

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

CALEAȘCA TIMPULUI

Se spune că la începuturi Timpul își odihnea din când în când devenirea în curcubeie de liniște...

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Naltabar Lorena

- love is all we need -

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Blog neinspirațional

...despre lupta cu morile de vânt

Psiholog Iulia Dican

Esti ceea ce gandesti!

luminitaveteleanu

vreau sa vorbesc despre prezentul in viata noastra

Terapie, Vindecare, Șamanism, Theta Healing, REIKI, Psihologie Energetică, EFT, Radiestezie, Inforenergetică

Terapie, Vindecare, Șamanism, Theta Healing, REIKI, Psihologie Energetică, EFT, Radiestezie, Inforenergetică

luminasufletuluitau

Ceea ce simt, aceea atrag

radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Pete de Suflet

"Iubirea este o înflorire rară . E rară fiindcă se poate produce doar atunci când nu există frică , niciodată înainte . ” OSHO

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Oana Toporaș - Blog Personal

""A scrie": un verb a cărui conotație diferă de la om la om și de la suflet la suflet."

un blog simplu

simte ceea ce citesti

STIL DE SCRIITOR

Despre cărți și ce mă reprezintă

dianageorgianna

The greatest WordPress.com site in all the land!

biovivoblog

Bio este viata

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Gânduri

Timpul este mut, măsurat în bătăi de inimă

T's Secrets

Secretele unei vieţi sănătoase

Bianca D.

Aici se scrie.

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

Ganduri

Ganduri

Părinţii Bazilieni

Blogul este publicat pentru a oferi câteva informaţii despre călugării greco-catolici din Ordinul Sfântul Vasile cel Mare, Provincia ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din România.

CitesteAsta

Promovăm creaţia literară, critica literară şi tergiversarea timpului

Daniel Gaucan-Traitor si Spirit Liber

ADEVARUL TE VA ELIBERA!!! Dumnezeu a devenit OM pentru ca OMUL sa devina Dumnezeu!!!

EARTH CHANGE MZ

Viziunea mea asupra omului nou este cea a rebelului in cautarea SINELUI, a fetei lui adevarate. Un om pregatit sa arunce toate mastile, toate caracterele prefabricate, toata ipocrizia, gata sa arate lumii cine este el cu adevarat. Si daca va fi iubit sau condamnat, respectat sau huiduit, incoronat sau crucificat, pentru el va fi acelasi lucru, fiindca A FI TU INSUTI este cea mare binecuvantare a EXISTENTEI. Un om adevarat, sincer, care cunoaste IUBIREA si COMPASIUNEA intelege ca oamenii sunt orbi, inconstienti cu spiritul adormit ~ OSHO (CARTEA DESPRE BARBATI)

În căutarea sinelui

Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru , către noi înșine, călătorie ce o facem în singurătate . Mircea Eliade.

Alex Cãciuloiu's Blog

Blog de psihoterapeut

Alexandru Chermeleu

This WordPress.com site is the bee's knees

IULIAN ȘERBAN

Gândeste | Planifică | Acționează!

ASTRODEVA

” Astrologia este psihologia Universului ”

Femeia Trezită

Povești trăite și împărtășite

Trãieşte acum

Suntem singurii responsabili pentru alegerile noastre şi trebuie să acceptăm consecinţele fiecărei fapte, fiecărui cuvânt şi fiecărui gând pe parcursul întregii noastre vieţi. Elisabeth Kubler-Ross

drumuricatretine.wordpress.com/

Drumuri către tine - Un altfel de blog despre evoluţie spirituală şi dezvoltare personală

Părinte singur

"Being a single parent is many things. But it is not failure. Not in my house." (a single mother)

andreanum & co

provincialii sufoca capitalistii. provincialismul e un mod de viata. capitalismul se invata

Sa ne vindecam viata cu ajutorul ingerilor!

Despre Ingeri si Arhangheli, despre moduri in care putem lucra cu ei pentru vindecarea tuturor aspectelor dorite din viata noastra

%d blogeri au apreciat asta: