Suflet in lumina!

This WordPress.com site is the bee's knees

Mesajul meu…când voi pleca …

scrisoareAni intregi m-am intrebat ce ar fi spus sotul meu, daca ar fi stiut ca pleaca de langa noi…
Ce le-ar fi spus copiilor mai ales…
Etape din viata copiilor mi-au adus miliarde de intrebari ramase de cele mai multe ori fara raspuns.
Nimeni nu poate intelege cu adevarat ce se intampla in mintea si sufletul celui care a pierdut pe cineva drag…
Inainte cand intalneam pe cineva, care trecea printr-o pierdere, ii spuneam „-Înteleg!”. Acel inteleg insa este foarte diferit de „Te Înțeleg…” de după…
Oricat ai incerca, sa intelegi, e aproape imposibil…pana cand treci si tu printr-o experienta asemenatoare. Oricat de bine intentionat ai fi.
Pierderile sunt diferite, la fel cum sunt si oamenii si mai ales reactiile lor.
ar fi multe de spus… poate intr-un alt articol

Iata o scrisoare care descrie mult prea bine un caz des intalnit- un copil care creste fara un parinte. Sunt cuvinte care dor, dar sunt convinsa ca le-ar scrie orice parinte care ar stii ca maine …nu mai vine

„Cand voi pleca de langa tine
Denisa, 9 Noiembrie 2015
O scrisoare pe care tatal meu mi-a scris-o inainte sa moara.
Moartea este intotdeauna o surpriza. Nimeni nu se astepta. Nici macar persoanele aflate in stadiu final de boala… nu ai de unde sa stii cand si cum va fi. Poate mai ai o saptamana… poate o zi… Nimeni nu este pregatit pentru acest moment. De fapt, niciodata nu este momentul potrivit. Nimeni nu face pregatirile necesare… iar atunci cand vine lasa in urma oameni dragi indurerati, copii tristi si micuti care nu pot intelege ce inseamna cu adevarat o inmormantare.
Ei bine, pentru tatal meu nu a fost chiar asa. De fapt, moartea lui a fost una complet neasteptata pentru mine. Avea 27 de ani cand a murit. Foarte tanar. Tatal meu nu era nici muzician si nici o persoana faimoasa. Cancerul nu isi alege victimele. A plecat de langa noi cand eu eram mic… si am invatat ce inseamna o inmormantare din cauza decesului lui. Aveam doar opt ani si jumatate… eram suficient de mare pentru a sti ca imi va lipsi o viata intreaga. Daca ar fi murit mai devreme, nu as mai fi avut amintiri. Nu as mai fi simtit nicio durere. Dar nu as fi avut un tata toata viata… si eu am avut un tata.
Am avut un tata puternic si amuzant… un tata gata sa spuna o gluma inainte de a ma pedepsi. In acest fel, nu ma mai simteam atat de rau. Un tata care ma saruta pe frunte inainte de a ma duce la culcare (un obicei pe care l-am preluat si eu cu copiii mei)… un tata care m-a invatat ce este bine si ce este rau in aceasta lume cruda… un tata care m-a invatat ca femeile trebuie tratate cu respect.
El nu mi-a spus ca urma sa moara. Chiar si atunci cand era pe patul de spital, nu a spus niciun cuvant. Tatal meu si-a facut planuri cu mine pentru un an intreg, desi stia ca nu va mai fi langa mine. Urma sa mergem la pescuit, sa plecam in excursia de vara, sa vizitam locuri noi… Urmatorul an urma sa fie unul extraordinar.
Poate ca se gandea la toate astea nu doar pentru a ma face sa visez, ci si pentru ca voia sa se incurajeze.
Insa, dintr-o data… am primit vestea. Mama a venit si m-a luat intr-o zi de la scoala… am mers direct la spital. Medicul ne-a dat vestea, mama a inceput sa planga. Nu stiam ce se intampla, am simtit o lovitura puternica in pieptul meu. Cum adica a murit? In acel moment m-am simtit tradat. Am inceput sa tip cu furiu pana cand mi-am dat seama ca tatal meu nu ma mai poate auzi. Am plans, m-am simtit tradat.
Apoi, tatal meu, a fost din nou langa mine… Cu o cutie de pantofi sub brat, o asistenta medicala a venit la mine. Cutia era plina de plicuri sigilate. Nu intelegeam ce se intampla. Asistenta mi-a intins apoi o scrisoare.
“Tatal tau mi-a cerut sa iti dau astea. El a petrecut toata saptamana pentru a iti scrie aceste randuri. Ar vrea sa le citesti si sa fii tare!” – a spus asistenta.
Pe primul plic era scris “CAND VOI PLECA DE LANGA TINE”. L-am deschis.
“Fiule,
Daca citesti asta, inseamna ca eu nu mai sunt langa tine. Imi pare rau. Stiam ca o sa mor. N-am vrut sa iti spun ce se va intampla, nu am vrut sa te vad plangand. Cred ca un om care este pe cale sa moara are dreptul de a actiona un pic egoist.
Dupa cum poti vedea, eu inca mai am multe sa te invat. La urma urmei, esti mic si habar nu ai despre ce inseamna viata. Asa ca am scris aceste scrisori pentru tine. Te rog sa le deschizi doar la momentul potrivit, bine? Vreau ca asta sa fie secretul nostru.
Te iubesc… MULT! Ai grija de mama ta. Acum tu esti barbatul in casa.
P.S.: Mamei tale nu i-am scris nicio scrisoare. Ea poate pastra masina.”
In acel moment am inceput sa rad. M-am oprit din plans. Cu aceasta gluma seaca a reusit sa ma puna din nou pe picioare.
Acea cutie cu scrisori a devenit cel mai important lucrur din lume pentru mine. I-am spus mamei mele sa nu deschida niciun plic. Acele scrisori erau doar ale mele si nimeni altcineva nu le putea citi. Stiam toate momentele vietii scrise ca titluri pe plicuri pe de rost. Dar era nevoie de timp pentru ca aceste momente sa se intample. Si am uitat…
Sapte ani mai tarziu, dupa ce ne-am mutat intr-un loc nou, mi-am amintit de cutie… insa nu o mai gaseam. Nu stiam unde am pus-o. Iar atunci cand nu ne mai amintit de ceva, pur si simplu incepe sa nu ne mai pese. Daca ceva este pierdut, inseamna ca nu mai exista. Si asa s-a intamplat si cu mine.
Eram adolescent, mama avea un nou prieten… si multe s-au schimbat. Mama nu s-a recasatorit niciodata. Nu stiu de ce, dar vreau sa cred ca tata a fost iubirea vietii ei. Mergea la intalniri, avea relatii… insa nimic mai mult. Stia ca merita ceva mai mult decat un tip intalnit intr-un bar.
Imi amintesc de palma pe care am primit-o cand am pronuntat cuvantul “bar” in fata ei. Recunosc ca am meritat. La acea vreme eram inca mic si simteam ca niciun barbat nu trebuie sa ii ia locul tatalui meu. Atunci mi-am amintit de cutia cu scrisori. Mi-am amintit ca exista o scrisoare pentru acest moment, cu titlul “CAND TE VEI CERTA RAU CU MAMA TA.”
Am rascolit tot prin dormitor pentru a gasi cutia pierduta… Dupa cateva ore am gasit-o intr-o valiza pusa deasupra dulapului. M-am uitat prin scrisori si mi-am dat seama ca am uitat sa o deschid pe cea cu “CAND TE VEI SARUTA PENTRU PRIMA DATA CU O FATA.”. “CAND ITI VEI PIERDE VIRGINITATEA” era urmatoarea scrisoare… o scrisoare pe care speram sa o deschid cat mai repede. In cele din urma, am gasit ceea ce cautam.
“Acum, du-te si cere-ti scuze! Nu stiu de ce v-ati certat si nici nu stiu cine are dreptate. Dar o cunosc foarte bine pe mama ta. Asa ca mergi la ea si cere-ti iertare. Ma refer la o iertare-in-genunchi. E mama ta, pustiule! Ea te iubeste mai mult decat orice pe lumea asta. Stii ca a trecut prin durerile nasterii naturale doar pentru ca cineva i-a spus ca aceasta este cea mai buna varianta pentru tine? Ai nevoie de o dovada mai mare de iubire decat asta. Cere-ti scuze. Te va ierta!
Cu drag, tata!”
Tatal meu nu era un mare scriitor, era doar un functionar la banca. Dar cuvintele lui au avut un impact urias asupra mea. Erau cuvinte care ofereau mai multa intelepciune decat adunasem eu in acei 15 ani de viata.
M-am repezit in camera mamei mele si am deschis usa. Aveam lacrimi in ochi atunci cand ea a intors privirea catre mine si s-a uitat in ochii mei. Si ea plangea. Nu-mi amintesc ce a tipat la mine. Probabil ceva de genul “Ce vrei?”. Ceea ce imi amintesc este ca am mers catre ea, tinand in maini scrisoarea tatalui meu. Am luat-o in brate, in timp ce mainile mele mototoleau hartia veche. Ea m-a imbratisat si amandoi am stat in tacere pret de cateva minute.
Scrisoarea tatalui meu a facut-o sa rada cateva minute mai tarziu. Am facut pace si am vorbit putin despre el. Mi-a spus despre unele din obiceiurile sale excentrice, cum ar fi sandwich-ul cu salam si capsuni. Cumva, am simtit ca el era langa noi. Eu, mama mea si o parte mica din tatal meu… o parte pe care el a lasat-o pentru a fi intotdeauna cu noi. M-am simtit bine.
Citeste si:
Nimeni nu a spus ca este usor sa fii mama!
Sacrificiul unei mame
Ultima scrisoare a bunicului pentru nepotul lui
Nu a trecut mult timp… si am citit scrisoarea “CAND ITI VEI PIERDE VIRGINITATEA”
“Felicitari, fiule Nu iti face griji, va fi tot mai bine, trebuie doar sa exersezi. Stiu, prima data este intotdeauna groaznic. La mine s-a intamplat cu o URATA… care era si prostituata.
Cea mai mare teama a mea este ca, dupa ce citesti aceasta scrisoare, sa mergi la mama ta si sa o intrebi ce inseamna “virginitate”. Sau, chiar si mai rau, sa citesti ce scriu aici fara sa stii ce inseamna “ejaculare” (stii despre ce vorbesc, nu?. Dar asta este treaba mea.
Te iubesc fiule,
Tata”
Tatal meu m-a urmarit intreaga mea viata. El a fost cfu mine, chiar daca nu era langa mine. Cuvintele lui au facut ceea ce nimeni altcineva nu putea: imi ofereau puterea de a depasi momentele dificile din viata mea. El gasea intotdeauna o modalitate de a ma face sa zambesc chiar si atunci cand nimic nu era in regula.
Scrisoarea “CAND TE VEI CASATORI” m-a facut sa plang. Dar nu atat de mult precum scrisoarea “CAND VEI DEVENI PENTRU PRIMA DATA TATA”.
“Acum intelegi ce este iubirea adevarata, fiule. Vei realiza cat de mult poti iubi, dar dragostea adevarata este ceva ce vei simti pentru acest lucru mic de langa tine. Nu stiu daca este baiat sau fata. Sunt doar un suflet langa tine, nu sunt o ghicitoare.
Distreaza-te! Este grozav sa fii tata! Timpul o sa zboare acum, asa ca asigura-te ca profiti de fiecare moment al vietii tale. Nu pierde niciodata nimic pentru ca aceste momente nu se vor mai intoarce. Schimba scutece, fa-i baie, invata-l sa mearga… iti cer sa fii un model pentru acest copil. Cred ca ai tot ce iti trebuie pentru a fi un tata minunat (la fel ca mine).”
Cea mai dureroasa scrisoare pe care am citit-o in viata mea este si cea mai scurta pe care tata mi-a scris-o. Cand a scris aceste cuvinte sunt convins ca a suferit la fel de mult ca mine cand am trecut prin acel moment. Au trecut ani multi… dar, in cele din urma am fost nevoit sa deschid si scrisoarea “CAND MAMA TA NU VA MAI FI.”
“Acum este doar a mea!” – doar asta mi-a scris.
O gluma! Un clovn trist isi ascunde tristetea desenand un zambet pe fata lui. Aceasta este singura scrisoare la care nu am putut sa zambesc…
Intotdeauna am pastrat acest pact pe care l-am facut cu tatal meu. N-am citit niciodata scrisorile mai devreme. Cu exceptia celei in care imi scria “CAND VEI REALIZA CA ESTI HOMOSEXUAL.” Din moment ce stiam ca imi plac femeile, am decis sa citesc. A fost una dintre cele mai amuzante scrisori.
“Ce pot spune? Ma bucur ca sunt mort! Acum, lasand glumele deoparte, fiind pe jumatate mort m-a facut sa realizez ca ne pasa prea mult de anumite lucruri care nu conteaza deloc. Crezi ca s-ar schimba ceva, fiule? Nu fi prost! Trebuie sa fii fericit!”
Intotdeauna asteptam clipa urmatoare, scrisoare urmatoare. Urmatoarea lectie pe care tatal meu mi-o oferea. Este uimitor ce poate invata un batranel de 85 de ani ca mine de la un tanar de 27 de ani.
Acum, stau pe un pat de spital, cu tuburi in nas si gat din cauza acestui cancer, imi trec mainile peste ultimul plic si deschid ultima scrisoare.
Cuvintele “CAND VEI PLECA DIN ACEASTA LUME” abia daca se mai vad pe plic.
Nu vreau sa il deschid. Imi este teama. Nu vreau sa cred ca nu mai am timp. Este o chestiune de speranta, intelegeti? Nimeni nu crede ca va muri. Iau o gura mare de aer si deschid plicul.
“Buna, fiule! Sper ca esti un batranel dragut acum.
Stii, mi-a fost cel mai usor sa scriu aceasta scrisoare… si a fost prima pe care am scris-o. A fost scrisoarea care m-a eliberat de durerea de a te pierde. Cred ca mintea ta devine mai clara atunci cand esti aproape de sfarsit. Este mai usor sa vorbesti despre asta.
In ultimele mele zile m-am gandit la viata pe care am avut-o. Am avut o viata scurta, dar foarte fericita. Am fost tatal tau si sotul mamei tale. Ce altceva mi-as mai fi putut dori? Aceste ganduri mi-au oferit pace. Sper ca si tu sa fii impacat.
Sfatul meu pentru tine: nu trebuie sa iti fie frica.
P.S. Mi-e dor de tine!”
Sursa material: medium.com@Kudika.ro

Anunțuri
Lasă un comentariu »

Tu ești Tu

11406882_740971342692981_4776815907489897577_nPrezent, trecut și viitor,
Este al vieții bun motor.
Tot ce a fost și nu mai este,
Devine astăzi o poveste.
Tot ce e vis e o minune,
Pe care tu o poți transpune.
În viața ta, AICI, ACUM,
Când orice clipă e un început de drum.
Când tu primești acest mesaj,
Știi că viața-i un miraj.
Există doar această clipă…
Trăiește-o acum fără de frică.
Când Tu ești TU, motorul vieții,
Ești ca un foc de artificii,
Și arzi cu totul în iubire,
Și-i dai vieții strălucire.
Ești TU- ființă împlinită
Ești unică și fericită.

Șimon-24,10,15, h17,50

Lasă un comentariu »

Un dar numit VIATA

IMG_20150809_175658.jpgOare exista fericire mai mare, decat sa stii ca respiri , esti sanatos, intreg si poti sa faci tot ce iti propui?
Teoretic nu avem limite, decat cele care ni le punem singuri.
Au fost ani in care eram fericita si nu stiam asta. In fiecare zi exista cel putin un moment si minim un motiv de fericire.
Provocarile vietii ne fac uneori sa uitam asta. Impreuna cu voi imi este mai usor sa-mi amintesc. Va multumesc!
Cel mai frumos dar este viata! Sunt fericita ca il am in fiecare zi…
Traieste omule, traieste clipa!

Lasă un comentariu »

Dorinta…

Dorinta si putinta,
Totul cu credinta,IMG_20150809_175444
Scriu, ascultand,
Doruri graind.
Catre tine Doamne cel de sus,
Catre tine, suflet drag si dus.
Trimite-mi lumina si fericire,
Sa simt din nou implinire.
Cu gand curat,
Un suflet aflat.
E alaturi de mine mereu,
E pace si liniste, eu.
Am primit provocari si dureri,
Si ganduri inaltat-am la cer.
Catre tine Doamne, cu marire
Cu speranta si uimire.
Mereu m-ai scos din impas,
Aparandu-ma ceas cu ceas.

Am totul si am fericirea,
Si lumea citi-va uimirea.
Din sufletul meu,
Care crede si are mereu.
Iubire, pace si fericire, pe toate planurile-mplinire.

Lasă un comentariu »

Un gand din suflet pentru tine…

IMG_20150808_095636Iti simt tristetea …Da, tristetea din sufletul tau, TU cel care citesti gandurile mele, acum.
As vrea sa o alin si nu stiu cum… sunt doar un om…
Am „comandat” soare si a aparut…acum as „comanda” un zambet, care sa-ti alunge tristetea.
Pare atat de simplu si chiar este. Atunci cand crezi cu adevarat in ceea ce spui, chiar functioneaza. Puterea gandului e foarte mare si strabate distante mari intr-o secunda.
Un zambet din inima pentru o alta inima!
Pare putin, insa noi stim ca uneori e foarte mult.
Un zambet, alaturi de un gand curat sa iti insenineze ziua…
PS. La sfarsitul zilei, m-as bucura sa-mi spui daca a avut efect… gandul meu

Lasă un comentariu »

(Nichita Stănescu, Sunt un om viu)

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.
Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.
Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.
Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.
Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise – şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.
Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui…
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)
Îmi place să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.
E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!
E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi oferă vreo şansă
să-l mai regăseşti.
Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:
Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.
Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi…
Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.
E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii.
E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!
Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.
(Nichita Stănescu, Sunt un om viu)

Lasă un comentariu »

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.”Conferinţa din 05.02.1938 (Paris)

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.”Conferinţa din 05.02.1938 (Paris)

Conferinţă improvizată (note stenografiate)

În această seară, aş dori să vă vorbesc din nou despre culori fiindcă sunt încă lucruri interesante de spus în privinţa acestui subiect. Dar înainte, vom urca împreună pe muntele Musala. Vom merge acolo sus să respirăm aer curat.
Să urcăm mai întâi până la tabăra de vară a Fraternităţii… Corturile fraţilor şisurorilor se întind pe marginile unui lac limpede pe care plutesc dediţei de apă.Pământul bătut ce formează centrul taberei iese în afara unui platou unde se află un alt lac, mult mai mic… Şapte ore de mers ne-au trebuit până aici, şapte ore de urcuş, câteodată greu, printre pajişti şi păduri de brazi. Suntem la 2300 metri altitudine şi putem îmbrăţişa dintr-o privire tot lanţul muntos Rila. Înconjurăm lacul în jurul căruia se află tabăra şi continuăm să urcăm spre vârfurile goale şi măiestoase. Descoperim, unul după altul, cinci alte lacuri transparente în care se reflectă cerul şi munţii. Forma acestor lacuri este neobişnuită: unul seamănă cu inima, altul cu stomacul, altul cu rinichiul… astfel încât aşa au fost numite.
Cel mai sus situat este şi cel mai mic: este legat de un lac mare, situat aproximativ la acelaşi nivel, printr-un fel de culoar. Este numit “capul”, şi de acolo se pot vedea unele dintre celelalte lacuri.
Nu ne lăsăm reţinuţi nici de farmecul florilor de munte, nici de frumuseţea decorului, ci ne continuăm ascensiunea până la Musala, cel mai înalt vârf din tot lanţul balcanic, care se înalţă la 3000 metri altitudine. Acolo sus, atmosfera este extraordinar de senină şi limpede. Ne simţim uşuraţi. O lumină transparentă pluteşte în jurul nostru… Să ne aşezăm, şi în acest aer pur al vârfului de munte vom interpreta nişte fenomene bine cunoscute care îşi au corespondenţa în diferite domenii ale vieţii.
Corpul nostru, după cum ştiţi, este supus presiunii atmosferice. Această presiune este atât de mare încât ar fi sucientă să ne strivească de pământ dacă n-ar fi compensată de presiunea ce există în organismul nostru. Dar dacă urcăm pe vârful unui munte înalt, presiunea interioară este mai mare decât presiunea exterioară, ceea ce ne dă o senzaţie de lejeritate: la fel, dacă urcăm foarte sus,această presiune interioară este atât de mare încât sângele ne poate ţâşni pe nas,pe urechi sau prin piele. Din contră, dacă am coborî sub pământ, presiuneaexterioară se exercită din ce în ce mai mare şi ne simţit obosiţi, sufocaţi.Aceleaşi fenomene se produc şi în viaţa spirituală. În funcţie de atenţie, de vigilenţa de care am dat dovadă, conştiinţa noastră urcă sau coboară. Când urcă,presiunea exterioară (adică necesităţile, existenţele vieţii cotidiene) se face din ce în ce mai puţin simţită pentru că presiunea interioară devine relativ puternică.Din contră, dacă conştiinţa noastră coboară foarte jos în materie, noi resimţim cele mai mici lucruri ca şi cum ar deveni adevărate poveri de ridicat. Trebuie deci să ne înălţăm cu ajutorul gândului pentru a trăi pe culmile munţilor înalţi spirituali.
În mod simbolic, presiunea atmosferică reprezintă condiţiile exterioare,lumea materială, iar presiunea interioară reprezintă principiul vital ce se străduieşte să se manifeste în afară; este spiritul. Există deci două feluri de filozofii în lume: una care ne învaţă că ipostazele materiale sunt determinate în viaţă, şi că totul depinde de ele; dimpotrivă, cealaltă ne învaţă că dacă spiritul se manifestă el are puterea de a schimba aceste condiţii.
Când simţiţi că materia şi condiţiile exterioare sunt apăsătoare şi vă îngrădesc, atunci conştiinţa voastră a coborât foarte jos, presiunea exterioară a crescut. Dacă vă simţiţi însă veseli, liberi, plini de forţă, înseamnă dimpotrivă că aţi urcat foarte sus pe munte. Cel care crede în puterea spiritului va vedea din ceîn ce mai mult cum se ameliorează condiţiile sale de viaţă, în timp ce acela care crede că materia trebuie fatalmente să distrugă spiritul, va fi prima victimă a opiniei sale, fiindcă se situează el însuşi în cele mai rele condiţii. În realitate,cele două filozofii sunt exacte şi adevărate. În funcţie de punctul de vedere adoptat, se alege realizarea uneia sau alteia.
Să studiem puţin natura cunoştinţelor ce le primim în fiecare zi. Foarte des aceste cunoştinţe rămân pe un plan teoretic… În Bulgaria, se povesteşte istoria unui episcop care vorbea minunat despre milostenie. El nu înceta să repete cuvintele: “cel care are două cămăşi nu trebuie să ezite să dea fratelui său mai sărac decât el”, pe un ton atât de patetic şi cu un astfel de tremurat în voce încât toţi auditorii vărsau lacrimi. Într-o zi, soţia acestui episcop a asistat la predica soţului său şi a fost emoţionată profund de cuvintele lui. Or, episcopul avea două cămăşi. Revenind acasă, soţia sa deschise imediat dulapul, luă cea de-a doua cămaşă şi o dădu unui sărac care trecea pe acolo. Soţul se întoarse de la biserică şi a dorit să se schimbe; a deschis dulapul şi, negăsindu-şi cea de-a doua cămaşă,o chemă pe soţia lui care îi mărturisi că a dat-o. Episcopul deveni furios. “Cu toate acestea, îi spuse soţia lui, tu însuţi ai spus că cel care are două cămaşi nu trebuie să ezite să dăruiască una. – Femeie proastă, răspunse soţul, am spus asta pentru ceilalţi, nu pentru noi”.
Am să vă povestesc încă o anecdotă; un mare savant făcea într-o zi o plimbare pe mare. El l-a întrebat pe luntraş: “Cunoşti astronomie? – Nu,răspunse luntraşul. – Atunci, eşti destul de sărac, spuse savantul, ai pierdut unsfert din viaţă. Cunoşti poate puţină fizică? – Nu, nu cunosc. – Atunci ai pierdutjumătate din viaţă. Dar poate cunoşti ceva chimie? – Absolut deloc, n-am auzitniciodată vorbindu-se de aşa ceva. – Ce ignorant! Ai pierdut trei sferturi dinviaţă”. Barca avansă către largul mării… Deodată izbucni o vijelie care provocă o furtună ingrozitoare. Luntraşul spuse savantului: “Ştiţi să înotaţi, domnule savant? – Nu, nu ştiu. – Ei bine, exclamă luntraşul, acum veţi pierde cele patru sferturi din viaţa dumneavoastră”. Vedeţi, există unele cunoştinţe care nu ne sunt de nici o utilitate. Ele seamănă cu nişte podoabe, sau mai bine folosesc la câştigarea de bani, dar să vină furtuna şi vom vedea cum ştim să înotăm. Viaţa este un ocean presărat cu nişte capcane şi curse, şi pentru a naviga pe acest ocean există anumite cunoştinţe mai folositoare decât altele: sunt cele care ne ajută să trăim, să ne orientăm existenţa.Ce ideal înalt trebuie să avem, cum să transformăm gândurile şi sentimentele cene tulbură, cum să interpretem evenimentele care se derulează împrejurul nostru,cum să cunoaştem legăturile cu macrocosmosul, cum să mâncăm, să dormim, săne spălăm, să respirăm, să iubim… Iată cunoştinţele ce trebuie să le dobândim. Esenţialul în viaţă este să cunoaştem cum putem intra în legătură cu lumea superioară, lumea divină. Când Iisus a spus: “Cereţi şi vi se va da. Căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide”, el ne-a dat tocmai mijloacele de a pătrunde în lumea superioară. A cere, a căuta, a bate pot evident să se refere la lumea materială, dar se referă de asemenea şi la lumea spirituală. Ce face omul care se roagă? Nimic altceva decât să ceară, să caute şi să bată. Dar oamenii ştiu din ce în ce mai puţin să se roage, ei simt aversiune să o facă şi îl dispreţuiesc chiar pe cel care se roagă. A te ruga nu este o deprindere la modă. Ne credem mari intelectuali, mari erudiţi, iar pentru un intelectual, nu-i aşa, este prostesc să se roage Domnului.
“Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide…”.Aceste cuvinte nu se explică decât prin cunoaşterea acestei trinităţi a intelectului, inimii şi voinţei care formează structura noastră psihică. “Cereţi şi vi se va da…”. Dar ce să cerem? Cine cere în noi?… Şi cine caută?… Cinebate?… Inima este cea care cere; intelectul este cel care caută; voinţa este ceacare bate. Inima cere, iar ceea ce cere este iubirea, căldura, tandreţea. Intelectul nu cere, el caută, dar nu caută nici căldură, nici iubire, pentru că în căldură intelectul nu funcţionează bine, el adoarme; el caută lumina, caută înţelepciunea,şi mai ales nişte metode pentru a ajunge la ele. Iar voinţa bate pentru că este închisă şi doreşte spaţiul şi libertatea pentru a-şi afirma puterea sa creatoare.
Vedeţi deci aici o altă aplicaţie a simbolului triunghiului.
Inima are ca ideal iubirea divină; intelectul are ca ideal înţelepciunea divină; voinţa are ca ideal puterea divină. Libertatea nu vine decât prin adevărul careeste fuziunea iubirii şi a înţelepciunii. Iisus a spus: : ”Adevărul vă va face liberi”.
Dacă vreţi să aprofundaţi şi mai mult această problemă, vă voi spune că iubirea, înţelepciunea şi libertatea nu sunt nimic altceva decât elixirul vieţii nemuritoare, piatra filozofală şi bagheta magică pe care o căutau înţelepţii. Da,iubirea ne va aduce elixirul vieţii nemuritoare. Dacă până acum majoritatea celor care au încercat să-l obţină au eşuat, este pentru că nu aveau destulă iubire.Numai iubirea aduce viaţa adevărată, nemurirea.
Cât despre cel care “caută”, el are nevoie de lumină, pentru că lucrurile nu se caută în întuneric, ci în plină lumină. Iată de ce cuvântul “a căuta” rămâne legat de lumină. Iar cel care caută lumină va găsi piatra filozofală, mercurul înţelepţilor, cheia ce permite înţelegerea legăturilor existente între lucruri şi toate secretele naturii.
În sfârşit, celui care are o voinţă motivată şi dreaptă i se va deschide poarta; i se va da libertatea şi va găsi bagheta magică. Elixirul vieţii nemuritoare este iubirea divină. Piatra filozofală este înţelepciunea divină. Adevărăta baghetă magică este adevărul ce aduce liberatatea absolută. Deci, atunci când Iisus spunea: “Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla,bateţi şi vi se va deschide”, el subînţelegea că, pentru ca o rugăciune să fie eficace, trebuie să fie făcută cu participarea celor trei principii: intelectul, inima şi voinţa. În acest moment, da, sunteţi auziţi pentru că întreaga voastră fiinţă este legată de lumea invizibilă. Dacă nu obţineţi rezultate, nu trebuie să trageţi concluzia că Dumnezeu nu există, ci faptul că voi nu aţi ştiut să faceţi să participe intelectul, inima şi voinţa la rugăciune. Am să vă povestesc acum două anecdote ce vă vor învăţa mai mult decât toate discursurile despre rugăciune. Într-o mânăstire trăia un călugăr foarte modest şi chiar foarte neştiutor; dar în fiecare zi, spălând vesela şi maturând,ceea ce constituia ocupaţia sa zilnică, el repeta cu ardoare: “Aşa cum spăl eu aceste farfurii, fă, Doamne, ca sufletul meu să fie spălat… Aşa cum curăţ podeaua aceasta, curăţă-mi inima de impurităţi…”. Rugându-se astfel timp de mai mulţi ani, el a devenit atât de neprihănit, de luminos, de sfânt, încât toţi episcopii şi cardinalii au venit să îl vadă şi să îl consulte, pentru că era vizitat de Duhul Sfânt.
Iată şi a doua anecdotă. Un episcop a dorit să se plimbe într-o zi cu barca pe un lac întins de munte. Pe celălalt mal al lacului descoperi la marginea apei un păstor care îşi păştea turma, cu faţa iluminată de pace şi bucurie. Episcopul îlchemă, îl întrebă dacă crede în Dumnezeu şi cum se roagă. Păstorul, foarte bucuros de această onoare, răspunse cu smerenie: “Simplu, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu, îmi pun ciomagul pe iarbă şi sar deasupra lui dintr-o parte înalta”. Episcopul indignat strigă: “E o nebunie ce faci! Nu te poţi ruga aşa. Amsă-ţi arăt cum trebuie făcut”. Şi îi explică îndelung păstorului cum trebuie să îngenuncheze şi ce fraze trebuie să rostească pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de Domnul. Păstorul îl ascultă cu multă atenţie şi se simţea foarte fericit să înveţe să se roage mai bine. Episcopul îl părăsi, urcă în barcă şi se îndepărtă de mal… Era deja departe când văzu păstorul venind în fuga mare pe urmele bărcii strigând: “Parinte, spune-mi din nou cuvintele rugăciunii, pentru că le-am uitat”.Văzându-l mergând pe apă, episcopul, înspăimântat, răspunse: “Fiule, roagă-te cum vrei, fiindcă ştii mai bine ca mine”.
În viaţă, se întâmplă să întâlnim persoane simple care nu posedă vreo cunoaştere filozofică sau ştiinţifică, dar care trăiesc cu adevărat. De ce Hristos nu a venit printre savanţi?… Înţelegeţi-mă bine, nu am nimic împotriva savanţilor, caut eu însumi să cunosc cât mai mult posibil; dar vreau să vă arăt că neglijăm deseori esenţialul şi dăm prioritate lucrurilor lipsite de importanţă. Acumulăm nişte cunoştinţe inutile, dar nu avem nici o recunoştinţă faţă de Domnul, credem chiar că lumea este prost alcătuită, că am putea să facem un plan mai bun, bineînţeles, şi corectăm planul Domnului, ca şi cum El ar avea nevoie de părerea noastră! Veţi obiecta că instrucţia este mai presus de toate. Nu, trebuie mai întâi să învăţăm recunoştinţa. Dacă în fiecare zi îi mulţumim Domnului, dacă suntem mulţumiţi de tot ce ne-a dat, posedăm secretul magic care ne poate transforma întreaga viaţă. Cel care mulţumeşte măreşte iubirea şi lumina pe care o poartă înel şi îşi ameliorează comportamentul. El priveşte lumea cu alţi ochi şi într-o zi îşi dă seama că oamenii se deschid în faţa lui pentru că răspândeşte în jurul său lumină şi bucurie. Cei care îl întâlnesc spun: “Trebuie să facem ceva pentru acest om, este atât de simpatic!”. Iar Dumnezeu pătrunde în inima lor, pentru a-iajuta prin intermediul lor pe cel care îi mulţumeşte. Dacă porţile vă sunt închise în înalt, puteţi bate mult şi bine la toate porţile terestre, nimeni nu vă va deschide pentru a vă da ceva. Pentru că în realitate, nu oamenii sunt cei care dau. Dacă băncile cereşti sunt închise, nimeni nu vă va asculta; de acolo de sus vor fi impiedicaţi şi prietenii voştri să vă vină în ajutor. Atunci când vă spun că sunteţi foarte bogaţi, nu mă credeţi, şi totuşi pot să vă dovedesc că sunteţi miliardari fără să ştiţi. Voi spune: “Te plângi că eşti sărac?Ei bine, dă-mi mâinile tale pentru zece milioane”. Refuzaţi să mi le daţi pentru acest preţ. “Atunci, dă-mi ochii tăi pentru o sută de milioane”. Refuzaţi şi acum,iar dacă vă cer limba sau nasul pentru sume fantastice, refuzaţi în continuare.Atunci se cheamă că sunteţi miliardari! Cel care posedă nişte proprietăţi, castele, un cont în bancă, nu este considerat sărac sub pretext că se plimbă fără bani lichizi asupra sa. Credeţi că sunteţi săraci pentru că nu aveţi nici monede de aur,nici acţiuni de bancă? În realitate, aceşti bani nu vă sunt de nici un folos real în raport cu bogăţiile pe care vi le-a dat deja natura.
Nu ştiţi nimic despre ceea ce este cel mai important pentru voi. De exemplu,vă daţi liniştea deseori pentru nimic, şi când vreţi să vă prezentaţi în faţa Domnului, nu aveţi chipul interior corespunzător. Adesea vă daţi şi intelectul pentru nimic. Trebuie să ştiţi că în natură există o ierarhie a valorilor şi că trebuie să distingeţi de acum înainte ceea ce este esenţial de ceea ce nu este.

Să reluăm imaginea prismei despre care v-am vorbit deja în conferinţele precedente. Dacă vârful prismei este întors în jos, evantaiul culorilor se intindede la violet (sus) la roşu (jos).Culorile ne învaţă cum să intrăm în legătură cu lumile superioare şi cu toate centrele iniţiatice de pe pământ. Culoarea roşie este cea care posedă vibraţiile de cea mai joasă frecvenţă; ea este legată de nevoile vitale ale omului. În triunghiul inimă-intelect-voinţă, despre care v-am vorbit ultima dată, ea reprezintă voinţa.Galbenul reprezintă intelectul, înţelepciunea, gândul. Iar albastrul reprezintă inima, sentimentele religioase.
Toate culorile au o legatură cu creierul nostru ai cărui centri sunt ca antenelecare captează fiecare nişte unde speciale. Dacă aveţi o serie de diapazoane ce dau o notă diferită şi faceţi să vibreze unul dintre ele, toate celelalte rămân mute. Din contră, dacă seria de diapazoane este identică cu cel pe care îl faceţi să vibreze, le veţi auzi pe toate rezonând în acelaşi timp cu el. Funcţionarea creierului nostru se bazează pe nişte legi fizice, toţi centrii sunt ca nişte diapazoane diferite construite pentru a nu vibra în rezonanţă decât cu anumite unde. Să presupunem că vibraţiile culorii roşii ating creierul: numai centrii situaţi în spatele craniului intră în rezonanţă. Roşul excită iubirea sexuală(centrul situat în spatele capului) ca şi centrii ce se află deasupra şi în spatele urechilor şi care corespund instinctului de distrugere, cruzimii. Puteţi verifica că toate animalele sălbatice au un cap foarte lat la nivelul urechilor, şi la fel, oamenii care au această parte dezvoltată în mod particular sunt fiinţe periculoase dacă centrii lor spirituali nu sunt la fel de dezvoltaţi pentru a impiedica tendinţele lor criminale să se manifeste.
Vibraţiile culorii galbene trec prin toate organele, dar singurele diapazoane care le răspund sunt centrii situaţi în mijlocul şi în partea de sus a frunţii. Dacă ne cufundăm în culoarea galbenă, dezvoltăm facultăţile ştiinţifice şi filozofice.Dacă ne scăldăm în lumina albastră, ea va excita centrii spiritualităţii în creştetul capului.
În natură circulă tot felul de curenţi; unii ne însufleţesc, alţii ne surprind dimpotrivă neplăcut. Putem utiliza proprietăţile acestor curenţi pentru a coborî în infern sau a ne înălţa pe culmi. Pentru a intra în armonie cu aceşti curenţi benefici ai universului, trebuie să nutrim numai gânduri nobile, sentimente pure şi spirituale.
În conferinţa precedentă, v-am arătat de asemenea în ce mod cele patru părţi esenţiale ale Ştiinţei Ezoterice: Cabala, astrologia, magia, alchimia, sunt în corespondenţă cu anumite părţi ale corpului nostru: Cabala cu capul, astrologia cu inima şi plămânii, magia cu braţele şi alchimia cu stomacul. Să luăm exemplul alchimiei. Prin hrana ce o introducem în stomac, construim edificiul nostru, templul spiritului. Dacă materia pe care o absorbim, folosită la această construcţie, nu este pură, nu putem pătrunde în nişte curenţi favorabili. De exemplu, dacă mâncăm carne, toate celulele din regnul animalelor pe care le-am absorbit intră în construcţia corpului nostru, dar ele nu ne sunt devotate şi nu neiubesc. Ele se opun deci voinţei noastre şi atunci când vrem să realizăm acte nobile, generoase, ele refuză să participe.Prin carne, tot ce aparţine domeniului animalelor: frica, cruzimea, etc.pătrunde în mod egal în noi; iar atunci când vrem să ne dezvoltăm fiinţa superioară întâmpinăm dificultăţi, pentru că aceste celule animale nu se supun dorinţei noastre: ele au o voinţă proprie îndreptată împotriva voinţei noastre. Îmiveţi spune: “Da, dar carnea este gustoasă”. Poate, dar dacă întrebaţi microbii, văvor spune deopotrivă în ce măsură şi carnea de om este gustoasă. Ceea ce văspun aici este pentru cei care vor să evolueze; ceilalţi pot să facă cum le place,dar mai târziu, vor plăti foarte scump greşelile lor. Trebuie să mâncăm o hrană pură, dar să introducem în noi şi niştesentimente, nişte gânduri curate. Este cea mai bună metodă pentru a urca panta muntelui spiritual şi a atinge culmea.
Dacă studiem simbolul astrologic al soarelui, descoperim că putem vedea aici şi reprezentarea unui munte, pentru că acest simbol este deopotrivă proiecţia vârfului unui con pe baza sa. Semnul este deci simbolul soarelui care este centrul sistemului nostruplanetar. El reprezintă de asemenea fiecare din cei doi ochi ai noştri care sunt deasemenea doi munţi. Ochiul drept este muntele soarelui şi ochiul stâng estemuntele lunii. Vom vorbi însă altă dată despre acest subiect.
Am să vă spun acum o poveste foarte veche care, cu siguranţă, vă va aminti la toţi ceva. A fost o dată un rege care avea o fată. Nu mai ştiu în urma căror evenimente această fată a adormit; ea a fost închisă într-un palat plin de bogăţii fabuloase şi păzit de un balaur. Numeroşi cavaleri au încercat să o elibereze, darnici unul nu a reuşit. Într-o zi, totuşi, un prinţ mai viteaz, mai curajos şi maifrumos decât ceilalţi a obţinut victoria: el l-a îmblânzit pe balaur care i-a folositdrept animal de încălecat pentru a călători în spaţiu cu prinţesa. Regăsim această poveste în majoritatea tradiţiilor populare, dar care este sensul ei? Prinţesa este
sufletul nostru, iar balaurul se află în noi: pasiunile noastre, viciile… Prinţul carea reuşit să salveze prinţesa este spiritul nostru. El o salvează datorită înţelepciunii (fiindcă prinţul ştia), datorită iubirii (pentru că prinţul o iubea arzător pe prinţesă şi această iubire i-a permis să depăşească toate încercările) şid atorită voinţei care este adevărata putere. Acestea sunt cele trei principii din noi care permit să ne supunem pasiunilor, să le transformăm, cu scopul de a le utiliza şi a acţiona în lume. Ceea ce înseamnă că, pentru a ne salva sufletul din ghearele balaurului (de principiul pasiunilor), trebuie în fiecare zi să cerem iubirea divină, să căutăm toate metodele înţelepciunii divine, şi să batem fără încetare pentru a obţine libertatea.Există o regulă absolută în natură: tot ce este inferior trebuie să se supună la ce este superior, materia trebuie să se supună spiritului. Dar dacă superiorul îşi pierde întâietatea, dacă comite greşeli grave, inferiorul se revoltă şi îl distruge. De exemplu, dacă rasa albă, care a obţinut o superioritate în anumite domenii, se încăpăţânează să nu aibă alt scop decât satisfacerea tendinţelor sale egoiste ea va trezi (cum a început deja să o facă) forţe malefice ce există în jurul ei şi care vor încerca să se manifeste prin intermediul oricărui conducător. Acest fenomen de trezire progresează lent la fel ca alunecarea unui teren, a curgerii lavei, dar la o scară gigantică. Va veni o zi când consecinţele vor fi de o aşa o anvergură încât vor privi întreaga Europă. Aceasta a fost prevestită de astrologi: dacă rasa albă nu se redresează, rasele galbenă şi neagră, care i-au fost supuse şi ascultătoare un anumit timp, se vor trezi şi o vor distruge. Dat fiind modul în care occidentalii îşi rezolvă problemele, din soluţionarea lor nu pot ieşi decât nişte catastrofe. Intelectul nu este suficient, învăţătura nu ajunge. Trebuie să vină o altă cultură: cea a iubirii şi fraternităţii între oameni.
Între lumea superioară şi lumea inferioară există nişte bariere care sunt asemănătoare celei reprezentată de plexul solar, diafragma astrală care împiedică elementele inferioare să urce într-un plan mai înalt. Când omul este pur, plexul său poate ocroti organismul de invazia elementelor inferioare, dar dacă el încetează să trăiască după legile divine, se lasă invadat de forţele de jos. Dacă vor continua cu viaţa lor, plină de impurităţi şi dezordine, europenii vor distruge barierele invizibile ce îi protejează şi vor oferi forţelor negative posibilitatea de ase manifesta în toate domeniile existenţei. Nu există cuvinte pentru a exprima ce se întâmplă. Un singur lucru poate ocroti Europa: legătura vie de iubire fraternă între toţi oamenii.
Franţa este actualmente ţara mea, o iubesc în mod sincer. Putem face împreună multe pentru ţara voastră; aceasta depinde de voi, de toţi. Trebuie să pregătim nişte unde puternice cerând Cerului ca binecuvântarea sa să coboare asupra Franţei, asupra Europei, asupra întregii umanităţi.
Înainte de a termina, voi reveni rapid asupra câtorva idei.Să nu permiteţi conştiinţei voastre să coboare până în punctul în care nu mai simţiţi în voi puterea spiritului, unde condiţiile materiale vă zdrobesc. Urcaţi pe culmea munţilor înalţi spirituali unde puteţi respira aerul pur şi de unde vedeţi clar toate lucrurile.Faceţi ca în rugăciunile voastre să participe intelectul, inima şi voinţa. Cereţi elixirul vieţii nemuritoare care este iubirea divină. Căutaţi piatra filozofală care este înţelepciunea divină. Bateţi cu voinţă pentru a obţine libertatea prin nişte fapte drepte, oneste şi adevărate.Dintre toate cunoştinţele, alegeţi pe cele care vă învaţă să înotaţi în oceanul vieţii. Trebuie să ştiţi că unica forţă care permite împlinirea unor miracole în viaţă nu se află în cunoştinţele filozofice şi teoretice, ci în simplitatea existenţei şi în manifestările de iubire, de credinţă şi speranţă. În acest fel păstorul, prin viaţa sa simplă şi sinceră, era mai aproape de Dumnezeu decât episcopul care avea mai ales o erudiţie teoretică.Dacă vrem să ne schimbăm destinul, trebuie să dezvoltăm în noi sentimentul de recunoştinţă, pentru că în recunoştinţă se găseşte o forţă magică mult mai puternică şi eficientă decât cea a tuturor talismanelor confecţionate de oameni.Dacă vrem să ne dominăm pasiunile şi instinctele şi ca toate celulele noastresă ne asculte ordinelor, trebuie să mâncăm o hrană pură, vegetariană.Numai viaţa pură ne poate ocroti de invazia forţelor inferioare. Puritatea este bariera ce ne pune la adăpost de toate invaziile malefice. Datorită iubirii,înţelepciunii şi adevărului, noi, adevăraţii prinţi, ne vom salva sufletul urmărit de balaur şi, uniţi cu el, încălcând pe balaurul învins, ne vom lua zborul în spaţiu pentru a vizita universul a cărui frumuseţe o vom contempla şi vom asculta armoniile celeste. Atunci, vom înţelege cât de măreţe şi plină de sens este viaţa.Cereţi şi vi se va da. Căutaţi şi veţi afla. Bateşi şi vi se va deschide.

sursa- portal spiritual

Lasă un comentariu »

Despre iubire – Osho

2“Iubirea ii transformă viața într-un festival al luminii. Și reține:până când viața ta nu devine un ospaț si o sarbătoare, nu ai făcut lucrul pentru care ai venit pe pământ!

Omul vrea iubire, dar nu vrea focul prin care trebuie să treacă. Crede că iubirea e numai plăcere. Nu este. Iubirea e mult mai mult:e extaz, E binecuvantarea ultimă. Dar trebuie sa lași deoparte frica. Acela care e plin de frică nu va cunoaște niciodată gustul dulce al iubirii. Si daca n-ai cunoscut iubirea, n-ai vazut nimic: toate cunoștintele tale sunt inutile, toate comorile tale nu-ți sunt de folos. Și pozitia ta in societate e inutilă. Nu vei cunoaste nimic pe de-a-ntregul, in totalitate. Vei râde, dar râsul tău va fi de suprafață. Vei plânge, dar vor fi lacrimi de crocodil. Viața ta va rămâne mereu un potențial, care nu va deveni niciodata realitate. Iti vei trăi viața în somn, inconștient…”

“Pentru a ințelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiți plini de iubire; numai atunci puteți înțelege iubirea. Milioane de oameni suferă: ei doresc să fie iubiți, insă nu știu cum să iubească.

Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti.
Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult – este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atit iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.
In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi -pur si simplu – plini de iubire.
Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja. Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei…

Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze…S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane?
Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, ramin goale.

Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb. Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire.
Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare.”
“RASPLATA IUBIRII ESTE IUBIREA INSASI” -OSHO

Lasă un comentariu »

Am invatat

1511510_418986781568248_1814025247_nA fost o vreme in viata mea cand nu stiam ca a spune „Te iubesc” e prea putin.
Am invatat ca este mult mai valoros sa spui omului din fata ta: „Multumesc din suflet ca te iubesc!”
Am invatat ca in viata e necesar sa multumesti pentru tot ceea ce primesti, chiar si atunci cand ai un necaz.
Am invatat ca „Nimic nu este intamplator” si „totul se intampla cu un scop”. Din acest motiv tot ceea ce pare rau pe moment , de fapt este cel mai bun lucru care ti se putea intampla in acel moment.
In perioadele de cautare a raspunsurilor pentru intrebarile din mintea mea, ma asteptam sa gasesc o reteta.
Am invatat ca noi ne descoperim propria reteta de a merge INAINTE, propria reteta de a trece prin viata.
Am invatat ca putem fi influentati de cei din jur, insa deciziile ne apartin.
Am invatat ca soarele rasare in fiecare zi , chiar daca este ascuns de nori, si important este sa stii ca este acolo pentr u fiecare din noi.
Am invatat sa ma iubesc din nou, sa descopar toate darurile cu care m-am nascut si sa ma bucur de cele dobandite din toate experientele vietii.
Am invatat ca fiecare provocare se poate transforma in binecuvantare.
Am invatat sa preiau durerea celor din jur si sa o fac apoi sa se transforme in bucurie, oferind ghidare, bucurie si iubire.
Am invatat sa daruiesc lumina….suflet in lumina!
Am invatat foarte multe si …mai am multe de invatat.
Am invatat sa daruiesc din tot ceea ce descopar in fiecare zi.
Iata un filmulet cu …Multumesc! Vi-l daruiesc cu drag!

2 Comentarii »

Eu cred ca nu se termina aici, chiar daca acum e ingrozitor!

Eu cred ca nu se termina aici, chiar daca acum e ingrozitor!.

Drum bun in lumina suflet frumos! Odihna vesnica!
Familiei si tuturor celor care te-au iubit, mangaiere si multa putere!

Lasă un comentariu »

www.lovefoodlifealchemy.com/

The Universal Experience of Food With A Pinch Of Magic For The Soul

Raluca & Ivan

Droguri ieftine

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

CALEAȘCA TIMPULUI

Se spune că la începuturi Timpul își odihnea din când în când devenirea în curcubeie de liniște...

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

Naltabar Lorena

- love is all we need -

Blogul Giuliei

modă-gânduri-idei -cărți

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Blog neinspirațional

...despre lupta cu morile de vânt

Psiholog Iulia Dican

Esti ceea ce gandesti!

luminitaveteleanu

vreau sa vorbesc despre prezentul in viata noastra

Terapie, Vindecare, Șamanism, Theta Healing, REIKI, Psihologie Energetică, EFT, Radiestezie, Inforenergetică

Terapie, Vindecare, Șamanism, Theta Healing, REIKI, Psihologie Energetică, EFT, Radiestezie, Inforenergetică

luminasufletuluitau

Ceea ce simt, aceea atrag

radio vocativ

radioul celor care nu mai vor să fie manipulați

Pete de Suflet

"Iubirea este o înflorire rară . E rară fiindcă se poate produce doar atunci când nu există frică , niciodată înainte . ” OSHO

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Oana Toporaș - Blog Personal

""A scrie": un verb a cărui conotație diferă de la om la om și de la suflet la suflet."

un blog simplu

simte ceea ce citesti

STIL DE SCRIITOR

Despre cărți și ce mă reprezintă

dianageorgianna

The greatest WordPress.com site in all the land!

biovivoblog

Bio este viata

Tolsto

Blogul meu, de mine însumi

Gânduri

Timpul este mut, măsurat în bătăi de inimă

T's Secrets

Secretele unei vieţi sănătoase

Bianca D.

Aici se scrie.

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

Ganduri

Ganduri

Părinţii Bazilieni

Blogul este publicat pentru a oferi câteva informaţii despre călugării greco-catolici din Ordinul Sfântul Vasile cel Mare, Provincia ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din România.

CitesteAsta

Promovăm creaţia literară, critica literară şi tergiversarea timpului

Daniel Gaucan-Traitor si Spirit Liber

ADEVARUL TE VA ELIBERA!!! Dumnezeu a devenit OM pentru ca OMUL sa devina Dumnezeu!!!

EARTH CHANGE MZ

Viziunea mea asupra omului nou este cea a rebelului in cautarea SINELUI, a fetei lui adevarate. Un om pregatit sa arunce toate mastile, toate caracterele prefabricate, toata ipocrizia, gata sa arate lumii cine este el cu adevarat. Si daca va fi iubit sau condamnat, respectat sau huiduit, incoronat sau crucificat, pentru el va fi acelasi lucru, fiindca A FI TU INSUTI este cea mare binecuvantare a EXISTENTEI. Un om adevarat, sincer, care cunoaste IUBIREA si COMPASIUNEA intelege ca oamenii sunt orbi, inconstienti cu spiritul adormit ~ OSHO (CARTEA DESPRE BARBATI)

În căutarea sinelui

Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru , către noi înșine, călătorie ce o facem în singurătate . Mircea Eliade.

Alex Cãciuloiu's Blog

Blog de psihoterapeut

Alexandru Chermeleu

This WordPress.com site is the bee's knees

IULIAN ȘERBAN

Gândeste | Planifică | Acționează!

ASTRODEVA

” Astrologia este psihologia Universului ”

Femeia Trezită

Povești trăite și împărtășite

Trãieşte acum

Suntem singurii responsabili pentru alegerile noastre şi trebuie să acceptăm consecinţele fiecărei fapte, fiecărui cuvânt şi fiecărui gând pe parcursul întregii noastre vieţi. Elisabeth Kubler-Ross

drumuricatretine.wordpress.com/

Drumuri către tine - Un altfel de blog despre evoluţie spirituală şi dezvoltare personală

Părinte singur

"Being a single parent is many things. But it is not failure. Not in my house." (a single mother)

andreanum & co

provincialii sufoca capitalistii. provincialismul e un mod de viata. capitalismul se invata

Sa ne vindecam viata cu ajutorul ingerilor!

Despre Ingeri si Arhangheli, despre moduri in care putem lucra cu ei pentru vindecarea tuturor aspectelor dorite din viata noastra

%d blogeri au apreciat asta: